Norvegia 2024-Drumul catre NordKapp

[Ciprian Rosca]

Ne-am despartit cu parere de rau de unul din cele mai frumoase fiorduri ale Norvegiei, însa cu inimile împacate ca l-am putut admira.

Am vrut sa mergem pe Trollstigen, drumul Troliilor,dar era inchis.Nu-i nimic,am mai gasit un motiv sa revenim in Norvegia.

Asa ca, de la Geiranger pe E63 am continuat spre Eidstal. Acest drum denumit si Ruta de Aur, marcat pe harti cu o floricica stilizata, este ceea ce se numeste în turismul norvegian un drum pitoresc. Chiar si pentru norvegieni ruta este spectaculoasa, cu peisaje care îti taie rasuflarea.

Pe primii 6 km, Drumul Vulturilor este spectaculos. Panoramele unice pe care le admiram acum prin aceste locuri înalte si salbatice, se pare ca în trecut erau accesibile doar vulturilor în zbor, de aceea a si fost denumit astfel. Peisajul se schimba pe masura ce altitudinea creste, iar ultima vedere asupra fiordului, din înaltimea coastei, a fost de-a dreptul uluitoare.

In drum spre Vevang , nu plictiseala pe autostrazi, nu tu aceleasi peisaje mereu, nu tu predictibilitate. Un peisaj superb si neasteptat, un tunel care mai grozav ca altul, un pod spectaculos, si doua ferry boaturi.

Aici,la Vevangs,gasim Atlanterhavsveien – aceasta capodopera norvegiana care consta din 8 poduri aruncate ingenios peste apele Oceanului Atlantic, sprijinindu-se pe umerii golasi ale insulitelor, facilitand legatura dintre acestea si continent. Cel mai spectaculos si mai lung dintre toate este Storseisundet Bridge sau Drumul spre nicaieri.

Atlantic Road este o minune inginereasca, un drum de peste opt km construit peste apa, care uneste mici insule dintr-un arhipelag norvegian. In scris parca nu pare asa mare spectaculos, insa sunt opt poduri (OPT!!), diguri rutiere si viaducte pe acelasi drum (deschise in 1989). Acest drum fascinant e considerat unul dintre CELE MAI FRUMOASE DRUMURI DIN LUME. Conecteaza orasul Vevang (de pe continent) cu orasul Karvag (de pe insula Averoy).
Un drum scurt, e adevarat, dar la capatul caruia vei avea ce povesti.

In anul 2005 drumul acesta a fost declarat Constructia Norvegiana a Secolului. Intelegem perfect de ce. Norvegia are peste 1800 de tuneluri (rutiere si feroviare), care mai de care mai complex si mai impresionant, insumand peste 1000km distanta. E spectaculos ce fac oamenii acestia ca infrastructura, orice pare imposibil pentru noi (cum ar fi un drum peste niste mici insulite) pentru ei este posibil.

Merita sa va opriti la punctele de belvedere de pe drum si sa parcurgeti traseele amenajate aici pentru a avea si o alta perspectiva asupra zonei. Daca nu aveti prea mult timp la dispozitie, v-as recomanda traseul de pe insula Eldhusoya. De aici veti putea admira cel mai cunoscut si fotografiat pod de pe Atlantic Road, Storseisundet. Daca sunteti pasionati de pescuit si aveti undite la voi, va puteti opri la Myrbaerholmbrua, imediat dupa ce coborati podul. Aici sunt amenajate pasarele de o parte si de alta de unde puteti pescui.

Parcare aici: 63.010788, 7.311885 sau aici,prevazuta cu restaurant si grup sanitar: 63.013545, 7.330858

Loc de servit masa,langa un park tematic, Vevang Culture Park: 63.003397, 7.293302

Seara campare in Vevang,pe malul fiordului aici: 63.0016, 7.2943.

[ANDREI DRAGOS]

Astept cu nerabdare sa continuati! La inceputul lui iulie vreau sa urmez si eu acest traseu. De regula, noi plecam cu bicicletele dupa noi pentru a vizita orasele. Vad ca dvs, desi aveti suport bicilete, nu le-ati avut in calatoie. Daca le-as lua, mi-ar fi de folos? Multumesc!

[ANDREI DRAGOS]

La Atlantic Road, cam in a cata zi a calatoriei erati?

[Ciprian Rosca]

Si noi suntem fan biciclete. Dar suntem fani si ,,la picior".Orase mari nu am vizitat,doar Helsinki la intoarcere.Acolo ai transportul in comun foarte bine dezvoltat.
Nu prea ai ce face cu bicicletele intr-o expeditie mai scurta,basca costa mai mult ferry. Am in plan sa facem drumul troliilor pe bicicleta,dar ,,si la anul e un an".Oricum cand am fost noi acest drum era inchis.
A catea zi,vezi postarile de mai sus… sunt pe zile.Sunt si coordonate pentru parcari in orase.

[Ciprian Rosca]

Azi avem drum foarte lung,asa ca:trezirea la ora 5 si la ora 6 suntem pe drumul E6.

În continuarea circuitului norvegian vom ajunge si vom trece dincolo de Cercul Polar.

Vom face un scurt popas în Mo I Rana unde vom vedea statuia Havmanen. Omul din mare (Havmannen) este o sculptura din piatra de granit. Este amplasat la mare, aproape de oras, are 11 metri înaltime si cantareste 60 de tone. Statuia este pozitionata pana la genunchi în apa, cu spatele la oras si priveste peste fiordul Ranfjorden.

Dupa aceasta scurta oprire am pornit la drum si am trecut dincolo de Cercul Polar – latitudinea 66°33′ Nord. Dupa aceasta latitudine ajungem în Imperiul soarelui de la miezul noptii, la Saltfjellet. Aici soarele ramane deasupra orizontului 24 ore, de pe la mijlocul lunii mai pana la finalul lunii iulie.

Un punct de oprire obligatoriu în drumul spre nordul extrem al Norvegiei este Arctic Circle Center.
Pe linia imaginara a Cercului Polar se afla Monumentul si Arctic Circle Center. Tot de aici va puteti achizitiona certificatul cu stampila speciala a Cercului Polar, drept dovada ca ati trecut granita în regiunile arctice. Nu lipseste magazinul cu suveniruri si un mic bistro. Arctic Circle Center este deschis din mai pana în octombrie.
Locatie parcare aici: 66.5513, 15.3212
N 66°33’4.68” E 15°19’16.32”

Dam inainte spre nord, ,multe treceri cu ferry. Durata acestor traversari, în mare parte, este de 15-30 de minute, dar aceste minute pot salva 2-3 ore de condus sinuos pe malurile fiordurilor. Chiar daca drumurile beneficiaza de peisaje spectaculoase, timpul economisit este important.

Seara tarziu parcare sub o stanca.Rupti de oboseala. La cca.40 km de Bognes,unde vom trece a doua zi catre insula Lofoten.

Locatia aici: 67.9904, 15.9804
N 67°59’25.6164” E 15°58’49.4076”

[Ciprian Rosca]

31 August-ultima zi de vara calendaristica.
Dimineata devreme am plecat spre ferry boat,din Bognes cu destinatia insulele Lofoten.

Localitatea Å si insulele Lofoten .Munti maiestuosi, fiorduri adanci si plaje intinse, peisaj care descrie cel mai bine sintagma "Raiul pe Pamant". Pacat ca nu pot ridica drona,ieseau niste fotografii bestiale.Asta e, raman intiparinte in minte!

Undeva, la 4000 de kilometri de Bucuresti, exista un loc caruia localnicii i-au zis „Lofoten“ doar pentru ca probabil era mult prea lung sa-i spuna „unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pamant“.

N-am nici cea mai mica îndoiala ca exista în lumea asta si locuri mai frumoase. Dar pentru mine zilele petrecute acolo au însemnat un singur lucru: am ajuns în cel mai frumos loc pe care l-am vazut vreodata.

Doamne, cat e de frumos!

Atunci a fost pentru prima oara cand mi-a parut rau cu adevarat ca nu am facut niste cursuri de fotografie si ca n-am o camera buna.

Pentru ca diferenta dintre pozele pe care vi le-am lasat eu si realitate este imensa. Sunt convins ca o camera si niste cunostinte în domeniu ar mai fi atenuat din diferenta asta pentru ca ar fi reusit sa surprinda mai mult din ceea ce vedeam.

Am facut in doua zile mai bine de 500 de kilometri, plimbandu-ne pe insula asta si n-am vazut nici o zecime din ce ne-ar fi putut arata. Dar si în conditiile în care am vazut atat de putin, pot sa repet linistit ce-am zis mai sus: este cel mai frumos loc în care am calcat pana acum.

Pacat ca nu va pot descrie în cuvinte cum arata în realitate fiecare metru din arhipelagul asta. Sper sa reuseasca macar un pic fotografiile (v-am lasat multe de data asta) si mai sper sa va bucurati de ele macar 1% din cat m-am bucurat eu cand le-am facut.

Pe drum am vizitat Muzeul Vikingilor din Lofotr, orasul Svolvaer inclusiv muzeul memorial al razboiului ,plajele fantastice de pe insula Vestvag, faimoasele sate pescaresti Reine, Moskenes si Å.
Traseul Reinebringen l-am lasat pentru urmatoarea vizita.

Vremea în Lofoten este foarte capricioasa. De-a lungul celor doua zile petrecute aici, am avut ploaie, soare, putina grindina, curcubeie si iar vreme noroasa. Singura certitudine pentru vremea din Lofoten este schimbarea.

O alta varianta de a ajunge pe insulele Lofoten este sa iei un ferry din Bodø spre Moskenes. Calatoria dureaza cam 3 ore si jumatate. In perioada in care am fost noi erau numai doua traversari pe zi,asa ca am mers mai spre nord si am luat ferry din Bognes.

Din Bognes catre Lødingen sunt multe traversari pe zi si dureaza mai putin,cam o ora.Cel mai mic pret la trecere este intre orele 6 si 8 dimineata.Pe urma creste pretul bine,chiar se tripleaza.
Ferry Bognes: 68.223510, 16.072218

Seara ,bineinteles,camparea pe malul marii, 67.9120, 13.0748 / N 67°54’43.2108” E 13°4’29.28”

[ANDREI DRAGOS]

Așteptăm finalul: Nordkapp!

[Ciprian Rosca]

Cu parere de rau parasim Lofoten-ul si ne continuam drumul spre nord pe E6.Mai avem pana la Nordkapp cam 900km.
Pe drum oprim la Sami Shop Heia. Un magazin mare, foarte mare, cu suveniruri, haine și tot felul de lucruri. Poate fi putin scump, dar este foarte interesant sa te plimbi si sa te uiti la bunuri. Magazinul are forma unui cort, probabil o coliba nationala sami. Dacă mergeti catre nord, magazinul este pe merginea drumului E6, nu îl veti rata.
Tot pe traseu Monumentul ce celebreaza batalia de la Narvik.
Tragem tare si seara oprim la Skibotn Camping,pe malul fiordului Lyrgen.
Coordonate Skibotn Camping: 69.392992, 20.267234.
Aici am prins un apus de soare bestial.

[Ciprian Rosca]

Pentru ca visurile trebuie duse pana la capat.
Nordkapp! 71º 10' 21"

Cei mai grei kilometri au fost ultimii 30.Nu mai aveam rabdare..... Vremea e perfecta, e senin si temperatura e tocmai buna. Desi mai am atat de putin, nu pot sa nu ma opresc sa nu fac poze pentru ca peisajul e superb: se urca de la nivelul marii pe cateva serpentine pana pe un platou apoi drumul traverseaza insula pana la Nordkapp. Inca o vale apoi drumul urca abrupt si dupa o curba se zareste cladirea cu restaurantul si magazinul de suveniruri si parcarea cu o mare de rulote.

Nu am vazut atatea rulote intr-un loc niciodata!

E ora 18.00 si in parcarea de la Nordkapp, toti rulotistii care ajung, se dau jos din atelaje si se imbratiseaza fericiti. Am reusit si noi! dupa mici peripetii iata-ne aici! si dupa atata ploaie si frig, iata ca ma avut noroc si am prins o zi perfecta. Nici nu speram la mai mult! E momentul la care visam inca de la Anul Nou cand mi-am propus sa fac asta.

Am prins la Nordkapp cea mai frumoasa zi din toata calatoria. Soare toata ziua, nici gand macar de vreo idee de ploaie. Dar batea un vant de te dadea jos. Si ne bucuram de un apus de poveste.

Asa se face ca ne-am întors acolo la ora 3 dimineata si-am putut sa fac poza ACEEA. Poza pe care mi-o doream de mai bine de un an. N-aveti idee ce fericit eram.

Globul Pamantesc, acest monument înaltat în anul 1977 pe stanca abrupta, la 307 metri deasupra Oceanului Arctic, marcand punctul extrem al continentului european, este simbolul Nordkapp.

Apropo, ca sa vedeti ce înseamna sa ai creier si viziune. Nordkapp este cel mai nordic punct al Europei în care se poate ajunge pe sosea, doar ca nu este pentru ca asa s-a nimerit. Nu s-au trezit norvegienii într-o dimineata si-au constatat ca exista un loc unde se poate ajunge pe sosea, iar locul ala, coincidenta, este cel mai nordic punct la Europei.

Nordkapp a devenit cel mai nordic punct al Europei pentru ca oamenii astia, norvegienii, au construit o sosea pana la el. Altfel, cel mai nordic punct al Europei ar fi fost cu vreo 36 de kilometri mai la vale, adica acolo unde faci la stanga din drumul principal, sa urci la Nordkapp. Doar ca acolo unde faci la stanga e camp, nu e nimic spectaculos, nu e stanca aia imensa care chiar îti da impresia ca ai ajuns la capatul Pamantului.

Dar norvegienii s-au prins de potentialul turistic al stancii aleia imense care se termina în mare. Asa c-au facut The Globe Monument acolo si-au mai tras si-o sosea pana la el. Rezultatul? Acum e pelerinaj. Peste 300.000 de turisti ajung în fiecare an la Nordkapp (conform https://www.norwegianamerican.com/nordk ... he-people/). Daca fiecare turist cheltuie macar 1000 de euro, faceti voi calculele.

La un moment dat am numarat 28 de autocare în parcare. Altele soseau abia atunci. Turisti straini, în special asiatici, coborau valuri-valuri si se îndreptau plini de entuziasm si nerabdare spre platforma de belvedere.

Pot afirma ca dintre toate locurile prin care pasii m-au purtat în calatorii turistice, Nordkapp - cu tot ceea ce reprezinta el - va ramane de neegalat în amintirile mele.