Articole de presa !!!
Scris: 09 Aug 2007, 11:06
PLURAL. Merce-desii
Sorin ALEXANDRESCU
Zilele trecute m-am dus si eu la mare, intr-un camping din Mamaia. Am stat la casuta, adica la camera. Minunat: totul nou, aer conditionat, televiziune – foarte util daca vrei sa umaresti cum se rastoarna opinia publica de la o imensa mila pentru sinistrati la o maligna curiozitate pentru demisia prim-ministrului –, frigider, loc de gratar etc. In fata o frumoasa pajiste, goala cind am ajuns eu. A doua zi dimineata, sa vezi si sa nu crezi: de-a dreapta si de-a stinga casutei, numai Mercedesuri, modele novissime. Mai incolo tot asa, pajistea dintre casute plina, caci fiecare acoperise iarba din fata usii cu dinsele; numai eu, pare-se, luasem in serios rugamintea fetei de la receptie sa las masina in parking astfel incit sa ne bucuram de natura pentru care, chipurile, venisem acolo.
Mai departe, corturi si rulote, tot asa, flancate de masinile respectivilor cortisti (nu stiu daca exista in romana recenta si cuvintul rulotisti; daca nu, as fi mindru sa-l introduc eu: este absolut necesar, dat fiind numarul rulotelor din campinguri). Eu, neavind rulota, caci nu am reusit nici-odata sa mi-o cumpar in Olanda, mi-am cumparat (diferite) corturi, drept care am tinut la zi evidenta modelelor si la obiectul cumparabil, si la cel inaccesibil. De aici, surpriza la Mamaia: si corturile – cu exceptia unora din Ungaria, dar cine se uita la alea, nu? – si rulotele erau de model
vechi si ultra-vechi, adica patrate, patate (inclusiv de rugina), murdarele, nu prea inalte, cu bete multe, putine cu bransament electric, majoritatea cu lampa cu petrol in fata, fara TV, ce sa mai vorbim de closet chimic sau aer conditionat (rulotele, deh). Acum eu care prin Italia priveam cu invidie, din cortul meu, tehnologia rulotelor germane, m-am dumirit abia tirziu ca ceea ce vedeam la Mamaia reprezenta „generatii“ vechi: toate erau deci de ocazie (mai pe romaneste, second-hand), dar cumparate recent.
Chiar corturile semanau induiosator cu „batrinul“ meu de acum vreo 15 ani: nici vorba de igloo-urile super, cu mai multe incaperi, super-izolate de caldura, ca si de frig, si cu bete integrate ca-l ridici in vreo jumate de ora, nu in doua ore, daca erai rapid (si eu nu eram). Puternica nostalgie care m-a cuprins s-a oprit brusc in fata unei probleme uluitoare: respectivii cortisti si rulotisti tot Mecedesuri aveau parcate alaturi, ori Scorpio ori alte minuni (pe unica strada a localitatii am vazut si doua Masserati, dintre care una decapotabila: o fi fost a lu’ Adrian Mutu, am zis, spre ironia prietenei mele, care mi-a atras pe drept atentia ca daca era a lu’ Mutu, era cu Mutu inauntru, or al de era inauntru nici vorba sa fi fost Mutu, da’ tu nici habar nu ai cum arata Mutu!). Cum, domne? Mutu sau nemutu, dar sa ai Mercedes si sa mergi la cort si mai ales la asa un cort? O teribila criza de identitate,
mi-am zis, ca la noi la Italia unde mergeam eu cu cortu’ si cu Nissanul meu de 15 ani (atunci avea numai vreo cinci-sase), eu eram singurul cortist care depasea 18 ani, spre uluiala receptiilor care nu stiau unde sa ma puna, ceilalti cortisti fiind mai ales minori cu cortul pe bicicleta sau pe vreo masinuta care cu greu s-ar fi putut tine de Dacia (a veche!).
Noi, cortistii, eram ingramaditi in vreun colt de camping – ceea ce mie imi placea, ca eram mai departe de gabinetti si vedeam si eu natura –, restul stabilimentului fiind impartit in spatii egale, cu gard viu, flori si fiecare cu bransamentul lui electric, astfel incit orice rulota lucea de lumina, desi fiecare Herr und Frau – copii nu aveau sau stateau separat, la cort – asculta muzica sau TV la casca, sa nu deranjeze pe herul si fraua de alaturi. Auzi, domne, sa nu-i deranjeze! Tara de nebuni, ca la noi, dimpotriva, deranjul e totul, dat fiind ca numai eu de la cort sau de la rulota te pot deranja pe tine de la camera: tu vrind-nevrind tragi usa dupa tine si eu nu te aud, pe cind tu nu numai ca ma auzi, dar auzindu-ma ma si vezi, vezi ca am cort sau rulota, nu ca tine, ba chiar si radio si TV portabil. Dar chiar si asa, mi-am zis iar, cum sa ai Mercedes nou-nout si rulota vechiuta? Foarte simplu, mi-a raspuns mai desteapta mea prietena, Mercedesul i-l vede toata lumea, rulota i-o vezi doar tu, putin ii pasa. Atunci mai e ceva, am prins eu glas, el se da mare cu o rulota sau cu un cort vechi, pentru ca eu nu am de nici unul. Interesant, zise ea. Eu venind la casuta, cu alte cuvinte, desi platesc mai mult decit el pe locul lui de cort, si mai platesc si la restaurant, in timp ce el isi frige gratis micul, eu, car’ va sa zica, sint considerat mai prapadit, ca eu vin la comun, iar el vine la locul lui privat, si il si ia apoi cu el. Opozitia semnificativa – „oh, la, la!“ – e intre ala care are – cort, rulota, radio etc. – si al de nu le are, nu intre al care plateste mai putin la receptie si al care plateste mai mult. O fi tot asa ca la Fisc, spuse ea visatoare.
Ba mai mult, m-am aprins eu. Mercedes, pronuntat in Germania cu t, vine de la „merce“, adica marfuri, in italiana, si „merce“-desi vrea sa zica „desi in marfuri“, adica oameni care vind si cumpara multe marfuri. La care ea a ris de asemenea etimologie si m-a lasat sa continuu fara sa-si mai bata capul cu contraargumente, astfel incit restul teoriei, de aici incolo, imi apartine numai mie, asa sa stiti. Or, astia desi in marfuri trebuie sa ne faca sa vedem cit sint de desi, si asta n-o pot face doar lasind sa le creasca burta – cum aud ca scrie unu la gazeta, vai de capu’ lui –, ci au nevoie si de uimirea noastra in fata faptului nemaiauzit ca ei au si rulota sau cort. Ca vorba ceea, noi de-abia ne invredniciram sa avem o casa in care sa stam, darmite sa mai avem si casa care sa vina dupa noi. Asa ca nu conteaza deloc ce model de cort ai, conteaza ca esti cortist, si cortist e numai cel cu Mercedes, ca numai el e des in marfuri.
Tu, daca vii cu cort mic la vreo Dacie, nici nu contezi, ca iesi din paradigma – „oh, la, la!“ –, conteaza numai cortistul des in marfuri si ceilalti, acortistii far’ de marfuri „de la camere“. Dar pe la Cinque Terre sau mai departe, pe Costa Malfitana, ai cu mari Mercedesuri se duc la vile sub sosea, pe deal coborind prin gradina in terase spre mare, ori la super-hoteluri, nici nu le trece prin minte sa mearga la camping, isi trimit acolo numai baietii sau nepotii sa vada cum e viata; ei stiu cum e. Stai sa intram noi in Europa, si ai sa vezi tu ce vila iti trintesc pe Costa aia a ta, auzii un glas.
Ma uitai imprejur. Nimeni. Ba da, un baiat si o fata, de vreo 16 ani fiecare, tocmai intrau in camping, pe jos, cu rucsacul in spinare. Taceau si rideau unul la altul. In doua minute au ridicat igloo-ul si au intrat inauntru. Iar eu am ridicat de jos, fericit in felul meu, cartea.
Sorin ALEXANDRESCU
Zilele trecute m-am dus si eu la mare, intr-un camping din Mamaia. Am stat la casuta, adica la camera. Minunat: totul nou, aer conditionat, televiziune – foarte util daca vrei sa umaresti cum se rastoarna opinia publica de la o imensa mila pentru sinistrati la o maligna curiozitate pentru demisia prim-ministrului –, frigider, loc de gratar etc. In fata o frumoasa pajiste, goala cind am ajuns eu. A doua zi dimineata, sa vezi si sa nu crezi: de-a dreapta si de-a stinga casutei, numai Mercedesuri, modele novissime. Mai incolo tot asa, pajistea dintre casute plina, caci fiecare acoperise iarba din fata usii cu dinsele; numai eu, pare-se, luasem in serios rugamintea fetei de la receptie sa las masina in parking astfel incit sa ne bucuram de natura pentru care, chipurile, venisem acolo.
Mai departe, corturi si rulote, tot asa, flancate de masinile respectivilor cortisti (nu stiu daca exista in romana recenta si cuvintul rulotisti; daca nu, as fi mindru sa-l introduc eu: este absolut necesar, dat fiind numarul rulotelor din campinguri). Eu, neavind rulota, caci nu am reusit nici-odata sa mi-o cumpar in Olanda, mi-am cumparat (diferite) corturi, drept care am tinut la zi evidenta modelelor si la obiectul cumparabil, si la cel inaccesibil. De aici, surpriza la Mamaia: si corturile – cu exceptia unora din Ungaria, dar cine se uita la alea, nu? – si rulotele erau de model
vechi si ultra-vechi, adica patrate, patate (inclusiv de rugina), murdarele, nu prea inalte, cu bete multe, putine cu bransament electric, majoritatea cu lampa cu petrol in fata, fara TV, ce sa mai vorbim de closet chimic sau aer conditionat (rulotele, deh). Acum eu care prin Italia priveam cu invidie, din cortul meu, tehnologia rulotelor germane, m-am dumirit abia tirziu ca ceea ce vedeam la Mamaia reprezenta „generatii“ vechi: toate erau deci de ocazie (mai pe romaneste, second-hand), dar cumparate recent.
Chiar corturile semanau induiosator cu „batrinul“ meu de acum vreo 15 ani: nici vorba de igloo-urile super, cu mai multe incaperi, super-izolate de caldura, ca si de frig, si cu bete integrate ca-l ridici in vreo jumate de ora, nu in doua ore, daca erai rapid (si eu nu eram). Puternica nostalgie care m-a cuprins s-a oprit brusc in fata unei probleme uluitoare: respectivii cortisti si rulotisti tot Mecedesuri aveau parcate alaturi, ori Scorpio ori alte minuni (pe unica strada a localitatii am vazut si doua Masserati, dintre care una decapotabila: o fi fost a lu’ Adrian Mutu, am zis, spre ironia prietenei mele, care mi-a atras pe drept atentia ca daca era a lu’ Mutu, era cu Mutu inauntru, or al de era inauntru nici vorba sa fi fost Mutu, da’ tu nici habar nu ai cum arata Mutu!). Cum, domne? Mutu sau nemutu, dar sa ai Mercedes si sa mergi la cort si mai ales la asa un cort? O teribila criza de identitate,
mi-am zis, ca la noi la Italia unde mergeam eu cu cortu’ si cu Nissanul meu de 15 ani (atunci avea numai vreo cinci-sase), eu eram singurul cortist care depasea 18 ani, spre uluiala receptiilor care nu stiau unde sa ma puna, ceilalti cortisti fiind mai ales minori cu cortul pe bicicleta sau pe vreo masinuta care cu greu s-ar fi putut tine de Dacia (a veche!).
Noi, cortistii, eram ingramaditi in vreun colt de camping – ceea ce mie imi placea, ca eram mai departe de gabinetti si vedeam si eu natura –, restul stabilimentului fiind impartit in spatii egale, cu gard viu, flori si fiecare cu bransamentul lui electric, astfel incit orice rulota lucea de lumina, desi fiecare Herr und Frau – copii nu aveau sau stateau separat, la cort – asculta muzica sau TV la casca, sa nu deranjeze pe herul si fraua de alaturi. Auzi, domne, sa nu-i deranjeze! Tara de nebuni, ca la noi, dimpotriva, deranjul e totul, dat fiind ca numai eu de la cort sau de la rulota te pot deranja pe tine de la camera: tu vrind-nevrind tragi usa dupa tine si eu nu te aud, pe cind tu nu numai ca ma auzi, dar auzindu-ma ma si vezi, vezi ca am cort sau rulota, nu ca tine, ba chiar si radio si TV portabil. Dar chiar si asa, mi-am zis iar, cum sa ai Mercedes nou-nout si rulota vechiuta? Foarte simplu, mi-a raspuns mai desteapta mea prietena, Mercedesul i-l vede toata lumea, rulota i-o vezi doar tu, putin ii pasa. Atunci mai e ceva, am prins eu glas, el se da mare cu o rulota sau cu un cort vechi, pentru ca eu nu am de nici unul. Interesant, zise ea. Eu venind la casuta, cu alte cuvinte, desi platesc mai mult decit el pe locul lui de cort, si mai platesc si la restaurant, in timp ce el isi frige gratis micul, eu, car’ va sa zica, sint considerat mai prapadit, ca eu vin la comun, iar el vine la locul lui privat, si il si ia apoi cu el. Opozitia semnificativa – „oh, la, la!“ – e intre ala care are – cort, rulota, radio etc. – si al de nu le are, nu intre al care plateste mai putin la receptie si al care plateste mai mult. O fi tot asa ca la Fisc, spuse ea visatoare.
Ba mai mult, m-am aprins eu. Mercedes, pronuntat in Germania cu t, vine de la „merce“, adica marfuri, in italiana, si „merce“-desi vrea sa zica „desi in marfuri“, adica oameni care vind si cumpara multe marfuri. La care ea a ris de asemenea etimologie si m-a lasat sa continuu fara sa-si mai bata capul cu contraargumente, astfel incit restul teoriei, de aici incolo, imi apartine numai mie, asa sa stiti. Or, astia desi in marfuri trebuie sa ne faca sa vedem cit sint de desi, si asta n-o pot face doar lasind sa le creasca burta – cum aud ca scrie unu la gazeta, vai de capu’ lui –, ci au nevoie si de uimirea noastra in fata faptului nemaiauzit ca ei au si rulota sau cort. Ca vorba ceea, noi de-abia ne invredniciram sa avem o casa in care sa stam, darmite sa mai avem si casa care sa vina dupa noi. Asa ca nu conteaza deloc ce model de cort ai, conteaza ca esti cortist, si cortist e numai cel cu Mercedes, ca numai el e des in marfuri.
Tu, daca vii cu cort mic la vreo Dacie, nici nu contezi, ca iesi din paradigma – „oh, la, la!“ –, conteaza numai cortistul des in marfuri si ceilalti, acortistii far’ de marfuri „de la camere“. Dar pe la Cinque Terre sau mai departe, pe Costa Malfitana, ai cu mari Mercedesuri se duc la vile sub sosea, pe deal coborind prin gradina in terase spre mare, ori la super-hoteluri, nici nu le trece prin minte sa mearga la camping, isi trimit acolo numai baietii sau nepotii sa vada cum e viata; ei stiu cum e. Stai sa intram noi in Europa, si ai sa vezi tu ce vila iti trintesc pe Costa aia a ta, auzii un glas.
Ma uitai imprejur. Nimeni. Ba da, un baiat si o fata, de vreo 16 ani fiecare, tocmai intrau in camping, pe jos, cu rucsacul in spinare. Taceau si rideau unul la altul. In doua minute au ridicat igloo-ul si au intrat inauntru. Iar eu am ridicat de jos, fericit in felul meu, cartea.