Re: O luna prin Italia si Grecia 3 autorulote
Scris: 22 Iun 2014, 17:07
Dupa Napoli a urmat Pompeiul.
Orasul antic Pompei erea un oras infloritor, asezat pe malul marii si lipsea muntele Vezuviu, cel putin nu erea inalt ca azi. Exista imagini mozaic cu zona unde azi exista muntele Vezuviu care arata ca un delusor cu plantatii de vii. Inainte de anul 79 dupa Cristos, nu existau relatari mai vechi de 540 de ani din zona despre o eruptie a vulcanului. Oamenii traiau linistiti si beneficiau de ape termale, care faceau zona un paradis medical probabil cam ca Efesul in actuala Turcie.
Eruptia a fost in doua etape la 10 zile una dupa alta. Dupa prima eruptie mai putin violenta , doar cu cutremus si ceva fum, a urmat a doua eruptie adevarata cu magma fierbinte si nori otravitori. La aceasta a doua eruptie vantul batea spre Pompei si fumul otravitor a omarat majoritatea populatiei care se reintorsese in oras dupa prima eruptie. A urmat desigur eruptia cu o cantitate enorma de cenuse care a cazut peste intreaga zona acoperind-o cu pana la 5 m de cenuse. Ceea ce fusese un golf care facea din pompei un port, a fost transformat intr-o campie, apa marii departandu-se de Pompei cu cateva sute de metri. Asta se vede foarte bine de pe actualul Vezuviu.
Eruptia cu lava a fost catre partea opusa a Pompeiului spre mare si mai aproape de Ercolanum. Locuitorii din Ercolanum au fost arsi sau fierti cu aburul degajat la contactul lavei cu apa marii. Oamenii fugisera desigur spre apa sa se apere de foc. Lava a crescut inaltimea muntelui cu cateva sute de metrii si dupa racire s-a format o crusta compacta care a inchis efectiv craterul. In urmatoarele secole au mai fost eruptii consemnate dar niciodata atat de devastatoare pentru ca exista doar o explozie de gaze cu expulzare a unor cantitati mari de roca si praf. Si ultima eruptie din 1944 a fost de aceeasi natura. Actualul crater find o caldare cu praf si roci prin care abia se intrezareste un fir de abur.
Orasul pompei a ramas sub cenuse pana la inceputul secolului 20 cand Italia facea parte din Austroungaria. Atunci un localnic a sapat in zona orasului cautand caramida de constructie si a scos placi de marmura sculptata. Un ofiter austriac a vazut marmura si a inteles ca acolo trebuie sa fie o comoara arheologica. Au inceput sapaturi manual, nu aveau pichamere sau escavatoare. Cenusa erea compactata in cei aproape 2000 de ani. Au trebuit mai multe decenii sa escaveze intregul oras care este de marimea orasului Rasnov de azi. Din pacate, interese locale a facut ca acele artefacte descoperite sa fie fie instrainate fie mutate la muzeul de arheologie din Napoli. Ce se poate vedea azi inseamna cu precadere ziduri, arareori se mai pastreaza acoperisuri, mai ales la baile comunale care ereau la subsoluri. Exista depozite ingradite cu artefacte depozitate cum ar fi oale din ceramica si obiecte de mobilier de curte dim marmura.
Printre ele s-au pastrat si corpuri calcinate ale unor oameni , magari sau caini. Forma curtilor, dispunerea camerelor si caselor fata de ulita centrala ne spune totusi multe despre civilizatia acelor timpuri.
Printre altele este surprinzator modul lor de a socializa, de a face sport si a folosi baile comunale si zonele de agrement, separate pe sexe, cu veceuri , locuri de schimbat, etc. felul in care baile ereau alimentate cu apa calda sau aburi prin pereti dubli. Felul in care casele ereau racordate la conductele de apa si la conductele de canalizare care se deversau in strada.
Strada este de fapt un vad de rau pe care curgea apa care prelua canalizare. La fiecare colt de strada sunt amplasate pietre pentru tarversare, care amintesc de trecerile de pietoni de azi. Trotuarele sunt pietruite cu marmura sau mozaic, si se vede uzura lor pe unde s-a circulat. In vadul apei se vede cum apa a lustruit sau chiar a sapat in piatra, semn ca apa venea cu viteza mare ca o apa de munte.
Fiecare curte are aproape de intrare o mica piscina ca o fantana arteziana ca semn al bogatiei propritarului. Peretii caselor ereau acoperite fie cu pictura fie cu mozaicuri multicolore cu scene din viata de zi cu zi a familiei respective sau uneori cu zeitati.
Exista o casa mai aparte in acel oras numita Villa dei misteri unde au fost descoperite foarte multe marturii ale vietii sexuale a locuitorilor Pompeiului antic.
Muzeul de arheologie din Napoli are 3 sali cu colectii de obiecte, mozaicuri, sculpturi, care exemplifica diversitatea viziunii despre sex a acelor vremuri.
Pozitii sexuale, jucarii sexuale, sculpturi cu capra sau gasca si om, ...etc.
In masura in care pozele mele nu vor fi considerate prohibite voi posta cateva sperand ca nu vor vi intelese de copii. Daca credeti ca nu e cazul (marefer la moderatori) puteti sterge acele imagini.
Postez asa ceva pentru ca face parte din istoria civilizatiei umane si este ceva ce morala crestina a incriminat 1800 de ani pana azi cand revenim la depravarea respectiva ca lege de stat a protectiei minoritatilor.
Orasul antic Pompei erea un oras infloritor, asezat pe malul marii si lipsea muntele Vezuviu, cel putin nu erea inalt ca azi. Exista imagini mozaic cu zona unde azi exista muntele Vezuviu care arata ca un delusor cu plantatii de vii. Inainte de anul 79 dupa Cristos, nu existau relatari mai vechi de 540 de ani din zona despre o eruptie a vulcanului. Oamenii traiau linistiti si beneficiau de ape termale, care faceau zona un paradis medical probabil cam ca Efesul in actuala Turcie.
Eruptia a fost in doua etape la 10 zile una dupa alta. Dupa prima eruptie mai putin violenta , doar cu cutremus si ceva fum, a urmat a doua eruptie adevarata cu magma fierbinte si nori otravitori. La aceasta a doua eruptie vantul batea spre Pompei si fumul otravitor a omarat majoritatea populatiei care se reintorsese in oras dupa prima eruptie. A urmat desigur eruptia cu o cantitate enorma de cenuse care a cazut peste intreaga zona acoperind-o cu pana la 5 m de cenuse. Ceea ce fusese un golf care facea din pompei un port, a fost transformat intr-o campie, apa marii departandu-se de Pompei cu cateva sute de metri. Asta se vede foarte bine de pe actualul Vezuviu.
Eruptia cu lava a fost catre partea opusa a Pompeiului spre mare si mai aproape de Ercolanum. Locuitorii din Ercolanum au fost arsi sau fierti cu aburul degajat la contactul lavei cu apa marii. Oamenii fugisera desigur spre apa sa se apere de foc. Lava a crescut inaltimea muntelui cu cateva sute de metrii si dupa racire s-a format o crusta compacta care a inchis efectiv craterul. In urmatoarele secole au mai fost eruptii consemnate dar niciodata atat de devastatoare pentru ca exista doar o explozie de gaze cu expulzare a unor cantitati mari de roca si praf. Si ultima eruptie din 1944 a fost de aceeasi natura. Actualul crater find o caldare cu praf si roci prin care abia se intrezareste un fir de abur.
Orasul pompei a ramas sub cenuse pana la inceputul secolului 20 cand Italia facea parte din Austroungaria. Atunci un localnic a sapat in zona orasului cautand caramida de constructie si a scos placi de marmura sculptata. Un ofiter austriac a vazut marmura si a inteles ca acolo trebuie sa fie o comoara arheologica. Au inceput sapaturi manual, nu aveau pichamere sau escavatoare. Cenusa erea compactata in cei aproape 2000 de ani. Au trebuit mai multe decenii sa escaveze intregul oras care este de marimea orasului Rasnov de azi. Din pacate, interese locale a facut ca acele artefacte descoperite sa fie fie instrainate fie mutate la muzeul de arheologie din Napoli. Ce se poate vedea azi inseamna cu precadere ziduri, arareori se mai pastreaza acoperisuri, mai ales la baile comunale care ereau la subsoluri. Exista depozite ingradite cu artefacte depozitate cum ar fi oale din ceramica si obiecte de mobilier de curte dim marmura.
Printre ele s-au pastrat si corpuri calcinate ale unor oameni , magari sau caini. Forma curtilor, dispunerea camerelor si caselor fata de ulita centrala ne spune totusi multe despre civilizatia acelor timpuri.
Printre altele este surprinzator modul lor de a socializa, de a face sport si a folosi baile comunale si zonele de agrement, separate pe sexe, cu veceuri , locuri de schimbat, etc. felul in care baile ereau alimentate cu apa calda sau aburi prin pereti dubli. Felul in care casele ereau racordate la conductele de apa si la conductele de canalizare care se deversau in strada.
Strada este de fapt un vad de rau pe care curgea apa care prelua canalizare. La fiecare colt de strada sunt amplasate pietre pentru tarversare, care amintesc de trecerile de pietoni de azi. Trotuarele sunt pietruite cu marmura sau mozaic, si se vede uzura lor pe unde s-a circulat. In vadul apei se vede cum apa a lustruit sau chiar a sapat in piatra, semn ca apa venea cu viteza mare ca o apa de munte.
Fiecare curte are aproape de intrare o mica piscina ca o fantana arteziana ca semn al bogatiei propritarului. Peretii caselor ereau acoperite fie cu pictura fie cu mozaicuri multicolore cu scene din viata de zi cu zi a familiei respective sau uneori cu zeitati.
Exista o casa mai aparte in acel oras numita Villa dei misteri unde au fost descoperite foarte multe marturii ale vietii sexuale a locuitorilor Pompeiului antic.
Muzeul de arheologie din Napoli are 3 sali cu colectii de obiecte, mozaicuri, sculpturi, care exemplifica diversitatea viziunii despre sex a acelor vremuri.
Pozitii sexuale, jucarii sexuale, sculpturi cu capra sau gasca si om, ...etc.
In masura in care pozele mele nu vor fi considerate prohibite voi posta cateva sperand ca nu vor vi intelese de copii. Daca credeti ca nu e cazul (marefer la moderatori) puteti sterge acele imagini.
Postez asa ceva pentru ca face parte din istoria civilizatiei umane si este ceva ce morala crestina a incriminat 1800 de ani pana azi cand revenim la depravarea respectiva ca lege de stat a protectiei minoritatilor.