Castelul Corvinilor, cunoscut ca resedinta a familiei Corvin, ocupa locul unei cetati donate de regele Sigismund de Luxemburg lui Voicu Huniade (Hunyadi) in anul 1409, insa cel care a demarat constructia actualului castel este fiul acestuia, Iancu de Hunedoara - voievod al Transilvaniei in perioada anilor 1441-1456 si erou al victoriei asupra turcilor in 1456 la Belgrad.Castelul Corvinilor a fost extins de-a lungul timpului de catre urmasii acestuia printre care si fiul sau, Matei Corvin, devenind unul dintre cei mai de seama regi maghiari, incoronat in anul 1457 dupa moartea regelui Laszlo ( Vasile).
Castelul trece in anul 1605 in posesia familiei Bethlen, care a adus noi constructii castelului.
Accesul in castel se face pe un pod de lemn, sustinut de patru piloni masivi de piatra, plasati în albia paraului Zlasti,
Legat de acest castel, circula si azi mai multe legende:
Legenda corbului; Pe blazonul familiei Corvinilor este inscrptionat un corb care tine în cioc un inel de aur. Atribuirea acestui simbol al familiei are o legenda. Se spune cã Ioan de Hunedoara era fiu nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasa femeie din Tara Hategului, pe nume Elisabeta.
Pentru a o feri de necinste, regele îi da de sot pe unul din vitejii sai, Voicu, daruindu-i totodatã si un inel ca si dar pentru copilul nenascut, cu scopul de a fi recunoscut atunci când va creste si va merge la curtea regala. In timpul unei calatorii facuta de familia lui Voicu, poposind pentru a pranzi, inelul este uitat pe o margine a stergarului pe care erau puse merindele. Un corb, atras de stralucirea inelului îl fura încercand sa plece cu el. Copilul Ioan de Hunedoara ia un arc si si trage cu sageata asupra corbului, recuperand astfel inelul. Atunci cand creste si ajunge la curtea regala, povesteste aceastã patanie, iar regele, impresionat de aceasta istorie, decide ca simbolul familiei hunedorenilor sã fie corbul cu inel de aur în cioc.
De altfel, si numele familiei provine din latinescul "Corvus", care inseamna "Corb", o pasare care simboliza cu totul altceva în evul mediu, si anume întelepciunea si longevitatea.