Peicipecolo
Scris: 09 Ian 2012, 13:15
http://poraquiporalla.com/
Cel mai curajos rulotist dupa parerea mea .
Cea mai frumoasa poveste a unei calatori cu rulota o aveti descrisa in lincul de mai sus .
Un vis frumos care macar pe portiuni ar fi frumos sa il transformam si noi in realitate .
Imi doresc foarte tare sa ii cunosc si personal .
Am sa le fac un mail poate isi rapesc din timpul lor sa vina la o intrunire ClubRv atunci cand o sa ajunga si in Romania sa ne impartaseasca din aventurile lor .
Cateva cuvinte despre ei preluate dintr-un articol de pe net ;
Sursa este ;; http://www.esquire.ro/articole/reportaj ... e-colo.htm
,,Marilena și Dan Pouzet Oprean și cei trei copii ai lor, Matei, Vlad și Ilinca, sunt o familie de români care a trăit în Franţa și a plecat într-o călătorie de patru ani în jurul lumii. Pe vremuri, Dan și Marilena locuiau la Paris, unde aveau cariere ce le ocupau tot timpul – făceau naveta, se luptau cu întâlniri, contracte, trafic, ore suplimentare, copii lăsaţi și luaţi de la grădiniţă. Mai în glumă, mai în serios, vorbeau uneori despre ideea unui an sabatic în care să îi ducă pe copii să vadă lumea. Să ia o pauză de la viaţa la oraș, să plece hai-hui.
Când au pornit la drum, în ianuarie 2007, și-au propus să profite de întâlnirea cu viaţa; să descopere lumea, să educe copiii în armonie cu diversitatea oamenilor, culturilor și a naturii. Să pună în practică viziunea lor: viaţa este un privilegiu de care trebuie să te bucuri din plin. Să se debaraseze de condiţionările sociale, să se simtă liberi și pe durata călătoriei, și mult după ce ea va lua sfârșit.
În cele 17 luni care au trecut de atunci, Marilena, grafician, și Dan, arhitect, au învăţat să-și facă meseriile pe plajă sau în parc. Matei a terminat clasa a doua în Marele Canion. Vlad a mângâiat bebeluși de crocodil. Și Ilinca și-a sărbătorit ambele zile de naștere departe de Europa: întâi pe o plajă din Florida și apoi la piramidele de la Monte Albán din Mexic.
Totul a început acum patru ani cu un accident stupid de bicicletă, care l-a trimis pe Dan la urgenţă cu hemoragie internă și o arteră sfâșiată. Semne că viaţa atent construită le scăpa de sub control au existat și înainte de accident – în timpul unei vizite la biroul lui Dan, băieţii au fost uimiţi că nu au găsit nici un pat, doar ei credeau că tatăl doarme acolo. Accidentul i-a forţat pe Dan și Marilena să-și reevalueze viaţa.
Dan are 40 de ani și este un bărbat cu multe talente: construiește un stadion în formă de vulcan în Guadalajara, desenează case în timp ce supraveghează copiii, gătește, face fotografii, conduce rulota. Talentele sale nu includ și mânuitul lasoului, deși a primit lecţii chiar în ziua de Crăciun de la un mexican, în Los Guayabos. Înalt, cu fruntea lată, puţin încărunţit, privește lumea cu ochi pătrunzători din spatele ochelarilor de vedere. Are o ţinută relaxată, cu umerii puţin aplecaţi și pare să se bucure de tot ce îi arată drumul.
Acum patru ani, Dan nu se putea lăuda cu ședinţele de creaţie pe plajă, între două partide de pescuit somoni, nici nu se putea plânge de problemele cu lasoul. Pe atunci, era un arhitect parizian îmbrăcat în negru, ocupat până peste cap cu proiecte în toate colţurile lumii. Familia era importantă, dar de multe ori pierdea în cursa cu profesia.
După accident, Dan a avut nevoie de o operaţie complicată, care a durat patru ore și jumătate, și a reînvăţat să meargă cu cadrul metalic, după multe luni de efort. Medicul i-a spus că recuperarea lui este a doua minune pe care o vede în carieră. Chiar și așa, durerile nu au încetat. La doi ani după operaţie s-a născut Ilinca, cel de-al treilea copil, și, odată cu ea, și planurile de călătorie despre care vorbiseră de atâtea ori.
Deja hotărâseră să-și schimbe viaţa, să facă totul în jurul familiei, să-și modifice atitudinea faţă de muncă, de locul în care trăiesc. Ceea ce nu înseamnă că le-a fost ușor să-și vândă casa din Paris, să-și împacheteze viaţa de până atunci în cutii și să plece la drum cu trei copii. Ideea în sine sfida raţiunea, normele sociale și culturale despre cum se cade să trăiești. Marilena și Dan mai trecuseră o dată printr-o schimbare radicală, când au părăsit România în 1990 – Marilena s-a mutat cu familia ei în Spania în ianuarie, Dan a plecat în mai în Franţa. Se știau de pe atunci, dar plecarea aceea au făcut-o separat. De data aceasta însă au plecat la drum împreună.
Auziseră că durează un an pentru a găsi ritmul cel mai bun al unei călătorii de asemenea anvergură. Inspiraţi de povestea unei alte familii de francezi care călătorea în jurul lumii cu rulota, au zis că mai bine să fie patru ani. Patru ani ar ajunge pentru toate continentele.
Marilena ilustrează cărţi pentru copii. Numele ei apare în toate librăriile online, în special pe cărţi în limba spaniolă, pentru că lucrează cu o editură din Tenerife, unde și-a terminat și studiile. O brunetă frumoasă, are mereu un zâmbet pe buze care îi îndulcește obrajii și o privire răbdătoare și înţelegătoare. Are 39 de ani și vorbește fluent franceză, spaniolă și engleză. Pe copii îi învaţă, în primul rând, românește. Româna lor, a întregii familii, este încântătoare. Îmbogăţită cu echivalentele vocabularului uzual franţuzesc, sună ca și cum cineva a pus limba română sub un soare alternativ. Ei îi spun rulotei camper, computerului – ordinator, serviciului – lucru, aparatului foto digital – aparat foto numeric, și nu folosesc niciodată cuvinte aride precum locaţie.
Eu am stat o zi si o noapte incercand sa cuprind toata povestea lor ....
Bravo lor ...FELICITARI
Cel mai curajos rulotist dupa parerea mea .
Cea mai frumoasa poveste a unei calatori cu rulota o aveti descrisa in lincul de mai sus .
Un vis frumos care macar pe portiuni ar fi frumos sa il transformam si noi in realitate .
Imi doresc foarte tare sa ii cunosc si personal .
Am sa le fac un mail poate isi rapesc din timpul lor sa vina la o intrunire ClubRv atunci cand o sa ajunga si in Romania sa ne impartaseasca din aventurile lor .
Cateva cuvinte despre ei preluate dintr-un articol de pe net ;
Sursa este ;; http://www.esquire.ro/articole/reportaj ... e-colo.htm
,,Marilena și Dan Pouzet Oprean și cei trei copii ai lor, Matei, Vlad și Ilinca, sunt o familie de români care a trăit în Franţa și a plecat într-o călătorie de patru ani în jurul lumii. Pe vremuri, Dan și Marilena locuiau la Paris, unde aveau cariere ce le ocupau tot timpul – făceau naveta, se luptau cu întâlniri, contracte, trafic, ore suplimentare, copii lăsaţi și luaţi de la grădiniţă. Mai în glumă, mai în serios, vorbeau uneori despre ideea unui an sabatic în care să îi ducă pe copii să vadă lumea. Să ia o pauză de la viaţa la oraș, să plece hai-hui.
Când au pornit la drum, în ianuarie 2007, și-au propus să profite de întâlnirea cu viaţa; să descopere lumea, să educe copiii în armonie cu diversitatea oamenilor, culturilor și a naturii. Să pună în practică viziunea lor: viaţa este un privilegiu de care trebuie să te bucuri din plin. Să se debaraseze de condiţionările sociale, să se simtă liberi și pe durata călătoriei, și mult după ce ea va lua sfârșit.
În cele 17 luni care au trecut de atunci, Marilena, grafician, și Dan, arhitect, au învăţat să-și facă meseriile pe plajă sau în parc. Matei a terminat clasa a doua în Marele Canion. Vlad a mângâiat bebeluși de crocodil. Și Ilinca și-a sărbătorit ambele zile de naștere departe de Europa: întâi pe o plajă din Florida și apoi la piramidele de la Monte Albán din Mexic.
Totul a început acum patru ani cu un accident stupid de bicicletă, care l-a trimis pe Dan la urgenţă cu hemoragie internă și o arteră sfâșiată. Semne că viaţa atent construită le scăpa de sub control au existat și înainte de accident – în timpul unei vizite la biroul lui Dan, băieţii au fost uimiţi că nu au găsit nici un pat, doar ei credeau că tatăl doarme acolo. Accidentul i-a forţat pe Dan și Marilena să-și reevalueze viaţa.
Dan are 40 de ani și este un bărbat cu multe talente: construiește un stadion în formă de vulcan în Guadalajara, desenează case în timp ce supraveghează copiii, gătește, face fotografii, conduce rulota. Talentele sale nu includ și mânuitul lasoului, deși a primit lecţii chiar în ziua de Crăciun de la un mexican, în Los Guayabos. Înalt, cu fruntea lată, puţin încărunţit, privește lumea cu ochi pătrunzători din spatele ochelarilor de vedere. Are o ţinută relaxată, cu umerii puţin aplecaţi și pare să se bucure de tot ce îi arată drumul.
Acum patru ani, Dan nu se putea lăuda cu ședinţele de creaţie pe plajă, între două partide de pescuit somoni, nici nu se putea plânge de problemele cu lasoul. Pe atunci, era un arhitect parizian îmbrăcat în negru, ocupat până peste cap cu proiecte în toate colţurile lumii. Familia era importantă, dar de multe ori pierdea în cursa cu profesia.
După accident, Dan a avut nevoie de o operaţie complicată, care a durat patru ore și jumătate, și a reînvăţat să meargă cu cadrul metalic, după multe luni de efort. Medicul i-a spus că recuperarea lui este a doua minune pe care o vede în carieră. Chiar și așa, durerile nu au încetat. La doi ani după operaţie s-a născut Ilinca, cel de-al treilea copil, și, odată cu ea, și planurile de călătorie despre care vorbiseră de atâtea ori.
Deja hotărâseră să-și schimbe viaţa, să facă totul în jurul familiei, să-și modifice atitudinea faţă de muncă, de locul în care trăiesc. Ceea ce nu înseamnă că le-a fost ușor să-și vândă casa din Paris, să-și împacheteze viaţa de până atunci în cutii și să plece la drum cu trei copii. Ideea în sine sfida raţiunea, normele sociale și culturale despre cum se cade să trăiești. Marilena și Dan mai trecuseră o dată printr-o schimbare radicală, când au părăsit România în 1990 – Marilena s-a mutat cu familia ei în Spania în ianuarie, Dan a plecat în mai în Franţa. Se știau de pe atunci, dar plecarea aceea au făcut-o separat. De data aceasta însă au plecat la drum împreună.
Auziseră că durează un an pentru a găsi ritmul cel mai bun al unei călătorii de asemenea anvergură. Inspiraţi de povestea unei alte familii de francezi care călătorea în jurul lumii cu rulota, au zis că mai bine să fie patru ani. Patru ani ar ajunge pentru toate continentele.
Marilena ilustrează cărţi pentru copii. Numele ei apare în toate librăriile online, în special pe cărţi în limba spaniolă, pentru că lucrează cu o editură din Tenerife, unde și-a terminat și studiile. O brunetă frumoasă, are mereu un zâmbet pe buze care îi îndulcește obrajii și o privire răbdătoare și înţelegătoare. Are 39 de ani și vorbește fluent franceză, spaniolă și engleză. Pe copii îi învaţă, în primul rând, românește. Româna lor, a întregii familii, este încântătoare. Îmbogăţită cu echivalentele vocabularului uzual franţuzesc, sună ca și cum cineva a pus limba română sub un soare alternativ. Ei îi spun rulotei camper, computerului – ordinator, serviciului – lucru, aparatului foto digital – aparat foto numeric, și nu folosesc niciodată cuvinte aride precum locaţie.
Eu am stat o zi si o noapte incercand sa cuprind toata povestea lor ....
Bravo lor ...FELICITARI