uraaaaaaaa,victorrieeee,am gasit mavlinca ,nu degeaba sunt detectiv particulardan pouzet oprean scrie: Iar pentru cei care gàsesc originea lui "mavlinca", punem în joc niste
beri la carul cu mititei, sau invers, cum era?...
Au o casa mica, dar asta nu-i deranjeaza, pentru ca gradina din jurul ei este gigantica. Gradina lor e lumea întreaga.
Erau toti în rulota când s-au auzit primele zgomote. Afara, niste tineri cânta în gura mare. Sunt galagiosi, par bauti. Era ultimul lucru la care s-ar fi asteptat când au parcat în luminisul asta. Sunt aici deja de doua zile, asteptând sa se însenineze ca sa vada fluturii. Este umed si înnorat, iar pe vremea asta fluturii stau ciorchine în copaci, cu aripile prea încarcate de umezeala ca sa zboare. Or, ei vor sa-i vada în plin spectacol, zburând cu milioanele si asezându-li-se pe cap, umeri, brate. Asa ca asteapta, prinsi într-un joc de Nu te supara, frate!. Putin probabil sa-l mai fi jucat cineva la 3.500 de metri altitudine. Putin probabil sa-l mai fi jucat cineva în Mexic, în Michoacán, într-un sanctuar al fluturilor monarh.
Nu se asteptau la vizitatori.
***
Marilena si Dan Pouzet Oprean si cei trei copii ai lor, Matei, Vlad si Ilinca, sunt o familie de români care a trait în Franta si a plecat într-o calatorie de patru ani în jurul lumii. Pe vremuri, Dan si Marilena locuiau la Paris, unde aveau cariere ce le ocupau tot timpul - faceau naveta, se luptau cu întâlniri, contracte, trafic, ore suplimentare, copii lasati si luati de la gradinita. Mai în gluma, mai în serios, vorbeau uneori despre ideea unui an sabatic în care sa îi duca pe copii sa vada lumea. Sa ia o pauza de la viata la oras, sa plece hai-hui.
Când au pornit la drum, în ianuarie 2007, si-au propus sa profite de întâlnirea cu viata; sa descopere lumea, sa educe copiii în armonie cu diversitatea oamenilor, culturilor si a naturii. Sa puna în practica viziunea lor: viata este un privilegiu de care trebuie sa te bucuri din plin. Sa se debaraseze de conditionarile sociale, sa se simta liberi si pe durata calatoriei, si mult dupa ce ea va lua sfârsit.
În cele 17 luni care au trecut de atunci, Marilena, grafician, si Dan, arhitect, au învatat sa-si faca meseriile pe plaja sau în parc. Matei a terminat clasa a doua în Marele Canion. Vlad a mângâiat bebelusi de crocodil. Si Ilinca si-a sarbatorit ambele zile de nastere departe de Europa: întâi pe o plaja din Florida si apoi la piramidele de la Monte Alban din Mexic.
***
Totul a început acum patru ani cu un accident stupid de bicicleta, care l-a trimis pe Dan la urgenta cu hemoragie interna si o artera sfâsiata. Semne ca viata atent construita le scapa de sub control au existat si înainte de accident - în timpul unei vizite la biroul lui Dan, baietii au fost uimiti ca nu au gasit nici un pat, doar ei credeau ca tatal doarme acolo. Accidentul i-a fortat pe Dan si Marilena sa-si reevalueze viata.
Dan are 40 de ani si este un barbat cu multe talente: construieste un stadion în forma de vulcan în Guadalajara, deseneaza case în timp ce supravegheaza copiii, gateste, face fotografii, conduce rulota. Talentele sale nu includ si mânuitul lasoului, desi a primit lectii chiar în ziua de Craciun de la un mexican, în Los Guayabos. Înalt, cu fruntea lata, putin încaruntit, priveste lumea cu ochi patrunzatori din spatele ochelarilor de vedere. Are o tinuta relaxata, cu umerii putin aplecati si pare sa se bucure de tot ce îi arata drumul.
Acum patru ani, Dan nu se putea lauda cu sedintele de creatie pe plaja, între doua partide de pescuit somoni, nici nu se putea plânge de problemele cu lasso-ul. Pe atunci, era un arhitect parizian îmbracat în negru, ocupat pâna peste cap cu proiecte în toate colturile lumii. Familia era importanta, dar de multe ori pierdea în cursa cu profesia.
Dupa accident, Dan a avut nevoie de o operatie complicata, care a durat patru ore si jumatate, si a reînvatat sa mearga cu cadrul metalic, dupa multe luni de efort. Medicul i-a spus ca recuperarea lui este a doua minune pe care o vede în cariera. Chiar si asa, durerile nu au încetat. La doi ani dupa operatie s-a nascut Ilinca, cel de-al treilea copil, si, odata cu ea, si planurile de calatorie despre care vorbisera de atâtea ori.
Deja hotarâsera sa-si schimbe viata, sa faca totul în jurul familiei, sa-si modifice atitudinea fata de munca, de locul în care traiesc. Ceea ce nu înseamna ca le-a fost usor sa-si vânda casa din Paris, sa-si împacheteze viata de pâna atunci în cutii si sa plece la drum cu trei copii. Ideea în sine sfida ratiunea, normele sociale si culturale despre cum se cade sa traiesti. Marilena si Dan mai trecusera o data printr-o schimbare radicala, când au parasit România în 1990 - Marilena s-a mutat cu familia ei în Spania în ianuarie, Dan a plecat în mai în Franta. Se stiau de pe atunci, dar plecarea aceea au facut-o separat. De data aceasta însa au plecat la drum împreuna.
Auzisera ca dureaza un an pentru a gasi ritmul cel mai bun al unei calatorii de asemenea anvergura. Inspirati de povestea unei alte familii de francezi care calatorea în jurul lumii cu rulota, au zis ca mai bine sa fie patru ani. Patru ani ar ajunge pentru toate continentele.
***
Marilena ilustreaza carti pentru copii. Numele ei apare în toate librariile online, în special pe carti în limba spaniola, pentru ca lucreaza cu o editura din Tenerife, unde si-a terminat si studiile. O bruneta frumoasa, are mereu un zâmbet pe buze care îi îndulceste obrajii si o privire rabdatoare si întelegatoare. Are 39 de ani si vorbeste fluent franceza, spaniola si engleza. Pe copii îi învata, în primul rând, româneste. Româna lor, a întregii familii, este încântatoare. Îmbogatita cu echivalentele vocabularului uzual frantuzesc, suna ca si cum cineva a pus limba româna sub un soare alternativ. Ei îi spun rulotei camper, computerului - ordinator, serviciului - lucru, aparatului foto digital - aparat foto numeric, si nu folosesc niciodata cuvinte aride precum locatie.
Marilena a plecat la drum cu un bebe caruia nu îi crescusera înca toti dintii. Ilinca a împlinit un an în prima escala a calatoriei, în Jacksonville, SUA. În drumurile lor pe carari neumblate, prin Parcul National Yellowstone sau prin Valea Mortii si Marele Canion, prin Fantasy Canyon, Goblin Valley, Little Wild Horse Canyon, Fern Canyon, Bisti Badlands, Shiprock, Tent Rocks, Ilinca a vazut copaci uriasi, a strabatut vai înguste, a escaladat si a coborât munti în bratele mamei.
Ca si Dan, Marilena a asociat calatoria cu munca. Calatoria nu este o vacanta, ci un stil de viata temporar. Asta înseamna implicit si lucru. Marilena face grafica si ilustratie, iar Dan proiecteaza cladiri; amândoi îsi trimit proiectele partenerilor si clientilor prin internet. Munca - în jur de o ora pe zi - le acopera cam 75 la suta din cheltuielile de drum. Iar calatoria, oamenii pe care îi cunosc, locurile pe care le vad si, mai ales, felul în care reactioneaza copiii la aceste lucruri sunt o sursa de inspiratie inepuizabila.
În desertul american din Taos, New Mexico, au vizitat o comunitate ecologica întemeiata în anii '70. Acolo au vazut case facute numai din materiale recuperate, care functioneaza cu energie solara sau eoliana, iar apa de baut este recuperata din apa de la ploi, zapada sau chiar din aer. Independenta totala! Au învatat cum lucreaza o brutarie ecologica, un atelier de taxidermie, un santier naval. Au vazut nenumarate porturi de pescari, fiecare cu modul lui de functionare, un atelier de sculptura de totemuri si chiar o ferma de crocodili. Copiii au învatat sa ridice case din pamânt, iar Marilena a luat cursuri de tesut traditional.
Însa lucrul cel mai important care le poate ramâne din aceasta calatorie e amintirea pe care o vor pastra copiii despre faptul ca este perfect posibil sa traiesti o libertate totala si sa muncesti în acelasi timp. Copiii deseneaza alaturi de ei în mijlocul padurii, în desert, pe plaja, în parc pe o banca. Daca mai târziu vor putea face legatura între notiunea de munca si calatoria în familie, asociind lucrul cu aceasta libertate, experimentul a fost un succes.
Din experientele primului an de calatorie s-a nascut "Gradina lui Mavlinca", o carte cu ilustratii pentru copii, care va povesti aventurile lui Matei, Vlad si Ilinca din Florida pâna în Alaska, coborând apoi pâna la frontiera Mexicului.
***
Francezii spun ca a organiza înseamna deja a calatori, iar pe principiul acesta familia Pouzet Oprean este pe drum de mai mult de doi ani si jumatate. Parea simplu la început. Au cautat pe internet informatii si au citit despre experienta altor nomazi. Au gasit povestile si sfaturile câtorva zeci de familii plecate aproape toate în calatorie cu doi-trei copii, unele chiar cu cinci. Majoritatea erau franceze, pentru ca Franta are un sistem foarte flexibil de învatamânt prin corespondenta.
Abia când a trebuit sa se ocupe de acte, procesul a devenit confuz si aparent interminabil. Au vândut casa, au cumparat rulota, au asigurat-o, i-au gasit un loc de parcare pazit, au achizitionat piese de schimb si accesorii. Asta a durat câteva luni. Apoi, au refacut pasapoartele pentru toata familia, permisele de conducere nationale si internationale, au obtinut vize, au facut fotografiile regulamentare, cu urechile bine vizibile. Au mers la doctor, s-au vaccinat, au mers si la dentist, care a trebuit sa lucreze anticipat la copii, cu gândul la toti dintii care se vor încaleca. L-au înscris pe Matei, care avea 7 ani, la scoala prin corespondenta. Au facut asigurare pentru toata familia, au asigurat rulota pentru Statele Unite, au cumparat bilete de avion. Au desfacut si au împachetat toata casa. Au facut lista lucrurilor de luat: haine de vara, haine de iarna, carti, jocuri. Au cumparat aparatura necesara calatoriei: computer, scaner, imprimanta, aparat foto, obiective, spatii de stocare pentru poze. Au facut un site - http://www.peicipecolo.com - si au învatat sa îl actualizeze, pentru a-si tine prietenii la curent cu etapele calatoriei. Au refacut cartile de credit, au restructurat conturile în banca, au facut carti de vizita, dosare pentru sponsori, au vândut masina, au scanat toate documentele pentru a le trimite pe o adresa de email, au redirectionat corespondenta la casa unor prieteni, au suspendat toate serviciile si abonamentele. Toate acestea în timp ce mergeau la lucru.
Au facut bugetul vorbind cu alte familii calatoare. Au estimat 2.000 de euro pe luna în Statele Unite, Canada si Australia si 1.000 de euro în tarile Americii Latine. Trebuia ca banii sa le asigure mâncare, haine, camping, distractii, telefon, internet, motorina, întretinerea rulotei, asigurari. Au estimat bine pentru America de Nord, dar America Latina s-a dovedit mai scumpa decât se asteptau. Cu cât vor merge mai în sud, însa, cu atât va fi mai ieftin.
Marilena si Dan au hotarât de la început sa nu zaboveasca în orasele mari de-a lungul drumului; în definitiv, e o calatorie în natura. Traseul lor este destul de deschis, în orice caz adaptabil la evolutia situatiei politice sau sanitare în lume.
În ianuarie 2007, dupa un an de planificare, au pornit spre Florida. Tot atunci au încetat, pe neasteptate, durerile lui Dan.
***
Matei este cel mai mare dintre copii, curajosul cetei. De sub gramada de par scurt si ciufulit de vânt se ghicesc un zâmbet plin de dinti albi si doi ochi atenti si hotarâti. Are opt ani, este în clasa a treia si face scoala la distanta. Este foarte constiincios, în toate pozele apare învatând la ceva. Marilena si Dan spun ca, la cât de usoara este programa, Matei va lua bacalaureatul pe la 11 ani. Profesori îi sunt când mama, când tata, dar mai ales calatoria. A absolvit clasa a doua în Marele Canion si parintii l-au învatat sa cânte: "A venit vacanta cu trenul din Franta". Au cântat cu totii, în timp ce puneau în plic testele de absolvire, pentru a le trimite la autoritatea franceza.
Matei s-a dovedit un pescar înnascut. Cel mai mult i-au placut cele trei saptamâni în Alaska, când au urmarit somonii care înotau în amonte sa-si depuna icrele. La Bird Creek a prins primul peste dupa o lupta apriga în noroi. Toata familia a participat, s-au afundat în noroi, au ajuns de-a busilea, s-au târât, dar l-au prins, nevenindu-le sa creada ca au un somon roz. În Indian Creek au prins somoni cu plasa. Apoi toata lumea i-a mângâiat si i-a pus înapoi în apa. Icrele de somon umplusera râul, mai ales în locurile adapostite de curent. Fratele mai mic, Vlad, le aduna pe cele ramase pe uscat si le punea înapoi în râu, cu multa grija. I-a prins direct cu mâna în Ketchikan, si apoi i-a eliberat. Ba chiar a mutat niste somoni epuizati în ape mai adânci, unde sa înoate mai cu spor din calea ursilor. Cot la cot cu el, cinci foci încercau disperate sa prinda si ele unul.
Pe lânga elev eminent si pescar, Matei este si padurar junior al Parcului National Yosemite din California, unde a facut curatenie si a strâns un sac de gunoi. I-au placut foarte mult cascadele pentru care este celebru parcul, dar ceva nu i-a fost clar: curg asa zi si noapte?
***
Vlad a prins de la fratele lui gustul pentru a încerca tot timpul lucruri noi, ceea ce nu e deloc o problema în calatoria aceasta. A "primit" cinci ani când erau în Alaska si din septembrie face scoala odata cu Matei. Nu este înscris; asa a vrut el. De atunci, în pozele în care Matei învata la masuta, pietroi sau trunchi de copac, apare si Vlad.
A vrut sa pastreze pentru totdeauna o bucata de gheata cazuta din ghetarul Portage, în Alaska. I-au placut foarte mult elanii, desi i-a parut rau ca nu a vazut decât "doamne", iar piramidele din Mexic i s-au parut un pic cam stricate fata de ce stia el ca trebuie sa fie o piramida.
I-au placut în schimb fructele de avocado din Mexic, care erau mai mari decât si-a imaginat. Nu a înteles ce este ala un "isex" când a primit în Oaxaca palarie de mexican si camasa brodata cu personaje unisex, la fel cum l-a coplesit si misterul "bulantei". Cum adica "am bulanta"?
Marilena si Dan spun ca Vlad e poetul familiei, cel cu capul în stele, cu parul lung saten încadrându-i fata si o privire asemanatoare cu a lui Dan - patrunzatoare si implacabila.
***
Ilinca are doi ani. Când au plecat la drum abia începuse sa mearga. Plimbarile pe care le facea familia erau scurte, caci Ilinca voia sa mearga pe jos, sa se uite la fiecare gâza, la fiecare piatra; nu ajungeau prea departe, dar important era sa se simta bine.
Acum este foarte sigura pe ea si are un zâmbet poznas, încântata de atentia care i se da peste tot. Ea este pasaportul familiei, cea care, aurie, bucalata si cu rochite colorate, provoaca zâmbete si deschide porti. Multi i-au întrebat ce îi fac parului Ilincutei ca sa fie asa de blond. Pai ce sa-i faca, multi pupici.
Ilinca nu e doar pasaport, e si ceasul desteptator al familiei. De la începutul calatoriei le-a oferit rasarituri de soare de toate culorile. De unele s-ar fi dispensat, pentru altele îi sunt însa recunoscatori.
***
Simon este cel mai corpolent dintre membrii familiei. Pâna sa ajunga în Michoacán în cautarea fluturilor monarh, i-a dus deja pe calatori prin Florida, Texas, New Mexico, Utah, Arizona, California, Insula Vancouver, Columbia Britanica, Peninsula Yukon, Alaska si fiordurile ei, Montana, Wyoming, din nou Utah, New Mexico si Arizona, apoi Mexic - statele Sonora, Sinaloa, Nayarit si Jalisco.
Simon este o rulota Iveco alba, adaptata la nevoile celor cinci: are sase locuri de dormit, bucatarie cu aragaz, frigider cu congelator, toaleta, sala de baie cu dus separat. Dar este si un membru al familiei, cu propria lui rubrica pe site, care îi tine la curent pe Liviu si Cristiana Gal de starea sa. Liviu si Cristiana sunt prietenii care au o firma de service si distributie de piese auto si i-au sponsorizat cu piese de rezerva pentru cei 150.000 de km planuiti ai calatoriei si cu asistenta tehnica la distanta.
Familia l-a botezat Simon pentru ca Vlad îsi numeste toate jucariile asa, dupa numele unui prieten de joaca de la Paris. Simon a plecat singur cu vaporul din Le Havre si s-a întâlnit cu familia trei saptamâni mai târziu, în Florida, unde nu a ajuns chiar întreg. Mici obiecte au disparut la transport si vamesii americani i-au spart o portiera ca sa-l verifice, desi era descuiat.
Familiei i-a fost cam rusine cu el pe strazile din America de Nord, unde multe masini erau mai mari decât el. Familia a tot pus pe site fotografii din care se vede cât de pitic e în comparatie cu monstrii americani, iar Matei si Vlad l-au luat mereu în râs si s-au dus sa se pozeze cu alte masini.
Calatoria nu a fost chiar usoara pentru Simon, nu toate drumurile au fost autostrazi. Uneori, n-au fost deloc. Accesul în parcurile nationale se face pe drumuri de pamânt, pietre si tabla ondulata. Suspensiile au avut de suferit si nici macar o revizie cum stia el ca trebuie nu a primit. În schimb, în premiera româneasca, daca nu chiar mondiala, revizia tehnica la 15.000 de kilometri s-a facut prin camera web, cu Dan bagat sub Simon si povestindu-i lui Liviu ce vede.
***
Viata în camper nu e usoara cu cinci oameni în 2,5 metri cubi. Dar fiecare îsi gaseste locul lui între cabina si chiuveta din bucatarie. Matei si Vlad reusesc chiar sa se joace de-a v-ati ascunselea înauntru, parintii se lupta cu ordinea si mai ales cu dezordinea. Au acceptat ideea ca jucariile vor fi tot timpul pe jos, ideal plasate ca sa calce pe ele. Nu e usor. Douazeci si patru de ore pe zi cu copiii este enorm, mai ales când e vorba de scoala; nici unul nu are autoritatea unui profesor, dar se învata si asta. Singurele pauze pe care le au de la meseria de parinte, singurele momente doar pentru ei, sunt atunci când poposesc în casele prietenilor împrastiati prin toata lumea.
În Guadalajara, în Mexic, au revenit putin la viata de dinainte de calatorie când fostul asociat al lui Dan a ajuns la ei pentru a lucra împreuna, ca pe vremuri, la finalizarea proiectului stadionului din oras. Chiar daca de data aceasta sedintele de creatie s-au facut pe marginea unei piscine, organismul lui Dan si-a amintit de viata de la Paris si durerile operatiei au reaparut. Au disparut imediat dupa ce s-a încheiat aceasta paranteza a calatoriei.
Familia a petrecut Sarbatorile de iarna în Los Guayabos, o comunitate ecologica din centrul Mexicului. Au facut piñate si lampioane chinezesti de hârtie si au împodobit un mango pe post de brad de Craciun. Lampioanele chinezesti au fost contributia fiului gazdei, Raul, si a prietenei lui, Heidi, care sunt budisti, traiesc într-un satuc din China, unde predau muzica si engleza copiilor de tarani si de pescari. Copiii i-au adorat instantaneu pe cei doi si asta i-a convins pe Marilena si pe Dan sa planifice o vizita la Raul si Heidi în China.
Planul e sa petreaca urmatorul Craciun în Patagonia. Vor fi acolo între decembrie 2008 si februarie 2009. Din Mexic vor trece în Guatemala, apoi vor traversa America Centrala si de Sud pâna la Ushuaia, în Patagonia. Simon va lua apoi vaporul, iar ei avionul pâna în Noua Zeelanda. Vor urma Australia, Asia de Sud-Est, Japonia.
Pornesc de la ideea ca nimic nu-i grabeste si nimic nu este stabilit dinainte. Singurul lucru care îi obliga sa mentina un ritm este faptul ca trebuie sa calatoreasca în pas cu anotimpurile pentru ca în Patagonia nu pot ajunge decât la sfârsitul acestui an, când este vara. În celelalte perioade ale anului, variatiile extreme de temperatura din stepa sud-americana ar face calatoria foarte dificila.
Nici unul nu vrea sa se gândeasca la ce se va întâmpla la finalul calatoriei. Tot ceea ce stiu e ca se vor întoarce în Europa, pentru ca vor sa fie aproape de familii si de prieteni.
***
Acum, pentru prima oara, ceva nu merge. Sunt în rulota toti cinci când aud primele zgomote. Afara, niste tineri cânta în gura mare. Sunt galagiosi, par bauti. Era ultimul lucru la care s-ar fi asteptat când au parcat în luminisul asta, asteptând sa se însenineze ca sa vada fluturii. Sunt izolati pe un vârf de munte, doar ei si copiii, complet lipsiti de aparare.
Deodata, printre cântece si chiuituri, se aude clar: "Marilena! Daaan!". Deschid usa. În fata lor sunt Raul si Heidi, prietenii budisti alaturi de care au petrecut Craciunul. Au venit cu un autobuz sa vada si ei fluturii. Nu înteleg si nu le vine sa creada nici acum cum au reusit sa se gaseasca unii pe ceilalti.
Mai târziu, când se vor risipi norii si vor putea sa urce calare pâna la 4.000 de metri, vor gasi un peisaj bizar, cu copaci încarcati de fluturi umezi. Peste câteva ore, uscati si proaspeti, fluturii îsi vor face dansul pe care l-au asteptat doua zile, zburând cu milioanele si asezându-li-se pe cap, umeri, brate.
MAVLINCA=MA tei+VL ad+il INCA
Acum ca v-am prins, la prima intalnire vin eu cu mici si bere,dar voi sunteti datori cu un interviu de 15min ,ok? Toate bune ,aveti o poveste unica pe care Dumnezeu v-a dat-o sa o traiti armonios ,tot El va va bucura in continuare...succes.
