Acum, cand timpul a mai lasat din impresii sa se ”sedimenteze”, sunt gata sa-mi spun si eu povestea, asa cum a fost Adria Rally vazut si trait de mine.
MATEMATICA
Tragand linie, am facut in cele 19 zile de concediu 2665 km. Cea mai lunga etapa (504 km) am facut-o pe traseul Letenye-Hajduszobloszlo. Am consumat 256 litri motorina ( un consum de 9,6% - destul de bun, zic eu, gandindu-ma la muntii din Croatia). Cost total aproximativ 340 euro.
Costurile cazarii - 193 euro ( 8 nopti la Njivice), 170 euro (5 nopti la Hajduszoboszlo, cu acces la piscine), 2*6300 forinti (2 nopti la Letenye,cu acces la piscine ), 4500 forinti (o noapte la Mako), 45 lei ( o noapte la Aurel Vlaicu), 50 lei ( o noapte la Aquaris Sighisoara). Costurile totale cu cazarea - 440 euro.
Costurile cu drumurile au fost 2*2975 forinti ( vigneta Ungaria,de 2 ori cate 10 zile), 2*70 kuna + 2*108 kuna autostrazi Croatia, 48 kuna trecere pod Krk ( la intoarcere,sambata, a fost trecere libera). Costuri totale aproximative - 55 euro.
Diferenta pana la 1000 euro ( costul total al concediului) a insemnat mici cheltuieli cu hrana si ceva cadouri pentru acasa. Ca exemplu -o paine 700g- 8 kuna ,bere fara alcool - 9,5 kuna/doza sau 290 forinti/doza, apa plata 5l - 14,5 kuna, inghetata - 6 kuna sau 180 forinti, etc.
POVESTEA
Plecarea a fost pe 18 iunie cu prima tinta - Aurel Vlaicu. Drumul greu, prin caldura. In apropiere de Rasnov ne-a sunat dl. Sturz, care urma sa plece a doua zi, si cu care am stabilit sa ne mai auzim pentru posibile opriri comune. Dupa Sibiu, la oprirea intr-o parcare, a trecut pe langa noi, in viteza, dl. Baltateanu - ne-am salutat din mers si am ramas privind cu jind dupa dansul. Ii stiam planurile si, dupa cum se indeparta, parea grabit sa si le duca la indeplinire... pentru noi drumul parea asa de lung!!!
Am ajuns in jurul orei 18.00 in camping Aurel Vlaicu, prea tarziu pentru o baie in piscina, dar destul de devreme pentru a alerga la locurile de joaca. In camping doar 3-4 rulote de olandezi, asa ca am avut spatiu...suficient.

In 19 dimineata am plecat spre Mako. Domnul Sturz deja trecuse de Aurel Vlaicu, cand ne-am urnit noi ( pe la 10.30). Din nou caldura si aglomeratie. Ocolire la Deva, distrus drumul la Arad, trecere fara probleme prin vama, si ... de-aici incolo CONCEDIU! La Mako, ne-am intalnit cu familia Sturz ( si nu ne-am mai despartit pana la finalul concediului). Desi planurile noastre nu erau chiar la fel, pana la urma, dansii deschideau drumul, pornind dimineata, iar spre seara apaream si noi ...
La Mako - tantari, liniste, campingul frumos dar nefolosit. Dusurile cu bateriile ruginite, toalete vechi, pacat mare pentru frumusetea locului. Proprietarul foarte de treaba- o invitatie la palinka,la sosire, o reducere pentru junior, atent si primitor.

In 20 am trandavit mai mult in Mako, parasind campingul in jurul orei 11.00. In sfarsit drumuri bune! Desi lung drumul pana la Letenye,nu a mai fost asa solicitant. In camping, familia Sturz ne astepta. In afara de noi, o singura rulota. Impropriu spus camping, concentrarea mare este pe piscine si mai putin pe camping. Primul lucru - am pornit cu Radu la balaceala, pana la ora 20.00, cand s-au inchis bazinele.

Dimineata de 21 am petrecut-o in piscine, pregatindu-ne pentru ultimul asalt. Nu am crezut ca ultima etapa va fi si cea care imi va crea emotii, dupa platul Ungariei, a urmat plat pana la Zagreb si ceva dupa, apoi ... muntii! Batranica noastra urca, am fost pe Dichiu, am trecut Oituzul, trecem regulat Paduchiosu, dar autostrada croata a solicitat-o altfel. Pantele serpuite de la noi, unde motorul isi gaseste ragaz si mai poti mesteca in viteze pentru a mai gasi ceva resurse pe urcus, au fost inlocuite de un urcus nu foarte pronuntat dar constant, kilometri dupa kilometri.

Nepregatit, am vazut cum trebuiesc reduse vitezele, ajungand la a 2-a ca modalitate de urcus. Motorul a rezistat insa efortului, desi la un pas de avarie!! Dupa care, coborarea! Bonusul celor care au reusit sa treaca muntele - la iesirea din autostrada cateva clipe vezi marea!

Toata nelinistea a trecut - am ajuns la Marea Adriatica! Un mic ocol pana la podul Krk ( statul croat inca mai construieste autostrazi),nebagat in seama, pentru ca bucuria intalnirii cu marea a anulat orice alt sentiment. Podul Krk - imens, uriasa realizare inginereasca.

Pe negandite am ajuns pe insula Krk, si, in cateva minute , eram in camping la Njivice.
Altfel de camping, primul mare camping in care am fost. Rezervarea OK, preluat de la receptie si condus la pitch. Aici - grupul de romani ajunsi deja ( familiile Sturz, Popa, Pascu, Rus).

Au urmat scurte prezentari si gata .. la treaba... la despachetat si la lenevit. Caci de-asta am batut atata cale!

Zilele care au urmat, unele mai bune, altele mai rele, au trecut pe negandite. Marea foarte frumoasa, chiar daca plaja de piatra poate parea un impediment. Peisaj spectaculos,cu munte si mare in acelasi cadru

Faleza din camping pana in oras, strabatuta in fiecare seara in cautarea ... inghetatei. Daca e ceva (alimentar) care mi-a placut in mod deosebit la Njivice - inghetata. Daca la noi ( si am verificat si in Ungaria- la fel) inghetata gelato inseamna o chestie aromata dar extrem de inghetata care, racaita cu clestisorul face un bol perfect, in Njivice consistenta este alta, astfel ca un bol umple din belsug un cornet ... Foarte buna!

In afara lenevelii nu am facut mare lucru. Nu am respectat ritualul - Postojna-Plitvice-Rijeka ( toata lumea care vine la Njivice face pelerinajul asta). Noi am preferat sa facem asta alta data, propunandu-ne sa revenim in Croatia si cu alte ocazii.

Am facut ceva - o plimbare pe malul marii pana spre Malinska, drum de cativa kilometri prin padure. Am facut ceea ce ne place noua - explorare si foraging. Am cules foi de dafin, cu o aroma deosebita, ne-am intalnit cu o batranica localnica , plecata la cules de cicoare , foarte multa levantica umplea atmosfera cu un miros imbatator...

In camping cluburi de rulotisti bine reprezentate - Ungaria, Cehia, Polonia, Ukraina, Slovenia, Rusia. Am apreciat respectul pe care-l aratau culorilor clubului si insemnelor nationale. Mi-au placut mesele pe care le intindeau, uneori ocupand drumul, dar fara a deranja. Aratau o bucurie de a fi impreuna, care m-a impresionat.

Conditiile din camping ne-au avantajat pe noi, pozitionati la 3 randuri de mare, in apropierea grupurilor sociale noi. O astfel de intalnire depaseste insa capacitatea optima a campingului ( parerea mea) - presiunea scazuta la apa la ore de varf. Inca se efectuau lucrari in camping, se montau balustrade ( gaurit, taiat cu flexul, etc) la ore de dimineata, apa a fost oprita intr-o zi intreaga dimineata ... lucruri care umbresc putin imaginea de ansamblu. Apoi - daca vroiam sa mai raman peste 29, se putea, dar trebuia sa schimb pitchul. Asa ca ... am plecat
Am fost penultimii romani plecati din camping (doar Peti a mai ramas), cu gandul de a ne opri undeva in zona Karlovac. Ma gandeam ca trecerea muntilor va fi anevoioasa si as fi preferat o etapa scurta. Pe negandite insa, eram deja trecut de munti si cu viteza spre Zagreb. Asa ca am zis ca o sa cautam un camping termal in Ungaria, cu o oprire intermediara la Letenye.
La Letenye, cu deosebita placere, ne-am reintalnit cu familia Sturz! Si cum planurile dansilor vizau tot un camping termal, am hotarat sa mergem si noi tot acolo - Camping Thermal Hajduszoboszlo. Camping OK, putin mai galagios datorita corturilor, din ce in ce mai plin odata cu incalzirea vremii. Atmosfera destul de asemanatoare celei de pe litoralul nostru , cu un plus insa. Lume de toate culorile, inclusiv romani.
Aici, impreuna cu familia Sturz, am facut mese comune romanesti. Nu am avut noi cine stie ce minuni pe masa, dar dorinta de a povesti si a asculta, precum si buna dispozitie, ne-a facut sa stam la vorbe pana tarziu in noapte, intr-un adevarat spirit rulotistic. Multumim inca odata pentru o companie asa agreabila!
Am plecat vineri dimineata cu doua variante de lucru - se merge greu, opresc la Gilau, se merge bine, trag pana la Sighisoara, Si am tras pana la 20.00, cand eram la poarta campingului Aquaris. Aici, exceptand curentul, am stat ca intr-o parcare, cu 1 m stanga-drepta intre o rulota si o autorulota de nemti. Nu aveam de gand insa sa stau, vroiam doar sa dormim si sa plecam. Asa am si facut, si sambata, in jurul orei 15.00, eram deja acasa....
Ca sa concluzionez - o experienta placuta si utila, cu lucruri pe care le-as repeta si lucruri pe care nu le-as mai face vreodata. Am invatat multe, lucruri de folos pentru iesiri viitoare. Sunt planuri noi care incep sa se contureze ...