Excursia in Bistrita, pentru a-mi lua palinca de la un prieten, am combinat-o cu ideea de a vizita si mocanita in luna Noembrie, care se anuntase destul de buna cu prognoze optimiste.
Dupa ce am trecut pe la BCR Valeni, pentru a face "prezenta cu cardul", am ales traseul Vaii Prahovei si am tinut-o lunga spre Bistrita. Pe drum am facut opriri, fotografii, era superb..
Valea Bistritei intre Salva si Viseu, este o zona in care voi merge de cite ori am sa am ocazia, in ciuda drumului nu prea prietenos. Mercedesul, n-avea nici o treaba, masina de razboi
Am luat cele doua canistre cu palinca de la prietenul nostru, le-am pus in baie ca sa nu curga si la drum. Pe traseu, am vazut ca pe virfurile muntilor se asternuse un strat alb frumusel.
Ajunsi la Viseu, ne-am bosumflat total, pt ca mocanita nu circula in acea zi. Am facut decit citeva poze, in timp ce facea manevra si ne-am continuat drumul spre Iacobeni - Cirlibaba..
Ideea era sa trecem muntii, pentru a ne continua excursia prin Moldova, Lacul Rosu, Brasov. Incepuse ploaia dar nu i-am dat importanta si am inceput a urca spre Pasul Prislop 1416 m
Cind am facut fotografia de mai sus, am vazut zapada pe marginea drumului, dar fiind mica, n-am bagat-o in seama. Am trait cu gindul ca asa e drumul si ca o sa trec fara probleme.
Pe parcursul urcusului, lucrurile s-au schimbat.. Pe masura ce tot urcam, ningea din ce mai tare. In momentul acela trebuia sa intorc, dar incapatinat si stapin pe mine, am continuat.
Pusesem toata greuatea pe spatele Mertanului si tragea super. Dar, dupa ce am ajuns pe soseaua acoperita complet de zapada, am constatat stupefiat, ca directia nu ma mai asculta
Urcind aproape la relanti, abia abia reuseam sa virez pe serpentine, .. in acel moment am realizat cam ce este pe jos, daca eu viram dreapta si masina mergea in fata..era jale mare
De intors nu mai aveam nici o sansa, daca incercam sa ma opresc, stiam bine ca ma duc la vale cu frinele puse, pe jos era oglinda ! Asa ca am preferat sa continui si mai incet a urca
I-am zis Mariei sa stea cu mina pe usa, in caz ca o scapam de sub control, macar saream din ea, dar fiind ajuns la ultimele serpentine, nu a mai fost cazul si am oprit in virf victorios.
Daca tot ajunsesem pina aici, am zis macar sa ne alegem cu citeva fotografii, asa am facut. Dupa fotografii, la plecarea de pe loc, cutia automata si-a spus cuvintul, dupa cum vedeti
Concluzia e clara : Nu plecati in munte daca vedeti de jos ca fulguie, pentru ca aveti sanse de surprize asemanatoare si Nu plecati in Noembrie cu anvelope de vara ! cum am facut eu..
In acele timpuri, cutiile automate nu lucrau ca cele noi, erau mai primitive si lipsa unei plecari lente de pe loc, a dus la ceea ce se vede. Din plecare am cazut in sant si acolo am ramas
Degeaba s-a chinuit Maria sa puna lanturile, sa sape cu lopatica, etc, nimic, masina era grea. Afara viscolea cumplit si incet incet se lasa intunericul. Nu va spun cit m-am injurat singur
Intrun final auzim un motor puternic. Un camion plin cu cherestea ne-a scos ca pe o masea. Si azi zic sa-i dea Dumnezeu moldoveanului numai sanatate, n-a vrut nimic acel om minunat
Era echipat cu lanturi si a coborit inspre Borsa. Noi, am ramas pe platou cu decizia clara ca nu mai fac 1 metru pina nu se indreapta vremea. Deja se inoptase. Si acum partea comica...
Sufa ramasese legata de Albinol si Maria intorcea Mercedesul stinga dreapta cu mina !! Va dati seama cam ce polei era pe jos. Chiar cu lanturile pe spate puse masina nu avea directie !
Am zis, asta e, aici stam aici linistiti si-om vedea. Inspirat, am plecat un pic pe platou si-am zarit o luminita. Am zis ca am vedenii, deoarece in virf stiam ca nu era cladire sau curent..
Dupa ce m-am apropiat l-am vazut pe Dumnezeu.. :) Cineva inspirat facuse o cabana in coama si pe geam am zarit un semineu in care lemne ardeau iar rafturile erau ticsite de bauturi.
Dupa ce am vorbit cu nea' Ion care se blocase cind ma vazuse, am tras foarte greu masina cu spatele in fata cabanei si am comandat vin fiert cit cuprinde. Parcarea incepea sa se umple
Pina si soferul unui camion forestier incarcat cu busteni, luase decizia de a se opri peste noapte, se cam intelege ce era afara. In "Albinol" caldura mergea perfect si TV ul de asemenea..
Noaptea am petrecut-o acolo cu forstierii la povesti. Prin ei m-am descurcat de inca o percehe de lanturi de la Borsa si deja nu mai imi faceam probleme, in sfirsit aveam si directia ok.
De aceea ati vazut Mercedesul cu 4 lanturi pe roti, pentru ca daca este polei, nu ai nici o sansa sa te poti baza pe directie. In felul asta am coborit spre Borsa, imi trecuse de excursie...
Cei care venisera dinspre Moldova ne spusesera ca sint trei camioane cazute si logic ca nu mi-a mai ars de a cobori spre Vatra Dornei. Plecasem cu anvelope de vara si mi-am luat adio
Linga noi au mai inoptat si alte masini. Sunasem la politie si acestia au venit cu drumarii, dar degeaba... Totul e bine cind se termina bine si am ramas cu amintiri placute, acum rid :)
Ajunsi in Bistrita, am sunat pe finul meu care se ocupa de anvelope si mi-am comandat 4 Nokian cu tinte ! Da, cu tinte, ca sa pot merge pe oriunde..apoi i-am dat lui Maria sa conduca
Proba cu anvelopele cu tinte am facut-o cu Nicusor la Muntele Rosu. Nu se poate spune cam ce diferenta era, de la cer la pamint, puteam merge pe oriunde dar cutia raminea automata..
Dupa acea intiplare, din 2003, la toate masinile care le-am avut, indiferent ca au fost turisme sau campere, am avut 8 roti , 4 de vara si 4 de iarna. Daca calculam, cheltuiala e aceiasi
Daca mai uit sa schimb uleiul, daca mai trec cu vederea peste una alta, cu anvelopele nu mai joc veci, pentru ca este vorba de siguranta fiecaruia. Sper sa fi o invatatura si pentru altii
Albinol a ajuns in Olanda, pe miinile unui olandez cu handicap, ce chiar avea nevoie de un camper fara acea pedala de ambreiaj. Noi am dus-o personal iar banii au iesit tandi pe mandi.
Dupa ce vazusem cum stau treburile cu un kastenwagen, ne-am propus sa mai stringem bani pentru un camper mai bine crescut. A urmat o perioada doi ani in care "am rulotit" linistiti..
Povestile sint multe, e foarte greu sa pui pe hirtie cam care si cite au fost, dar la intilnirile din 2014, putem sa mai ridem cite un pic cind ne amintim cite boroboate am facut fiecare ..
Eu cel putin am invatat in timp si pot spune ca si azi tot continui sa invat, pentru ca asta e adevarul. Sper ca aceste relatari sa puna "zmeii" pe ginduri sa sa mai stirneasca un zimbet.
Voi posta cit de curind, un clip cu fotografiile aferente lui ALBINOL. Pe site nu poti pune toate pozele, am pus ce am crezut. Duminica placuta si la cit mai multe excursii fara patanii..!
.
