Daca primiti e-mailuri care merita a fi popularizate

[adriandoliniuk]

METODE DE A SCAPA DE AMENZI
O metoda cum sa scapati, fara sa incalcati legea, de amenzile date de Politia rutiera, Politia de ordine publica, Jandarmeria sau orice alta institutie a statului abilitata sa aplice sanctiuni contraventionale, celebrele amenzi.
De exemplu, un sofer este amendat de catre un agent de circulatie, mult prea zelos, ca a depasit linia continua. Amenda legala prevazuta de legea care reglementeaza circulatia pe drumurile publice este de 225 de lei, echivalentul a 4,5 puncte amenda si 6 puncte de penalizare.
Dupa constarea contraventiei de catre agentul de circulatie, acesta are obligatia sa va intrebe daca aveti de facut observatii.
Sfatul nostru este sa spuneti ce anume observatii aveti de facut, cea mai des folosita de foarte multa lume este urmatoarea "constatarea nu corespunde adevarului" care trebuie mentionata de politist.
Urmatorul pas legal care trebuie facut de politist este sa va intrebe daca doriti sau nu sa semnati procesul verbal si sa luati un exemplar.
Putina lume stie ca ordonanta de urgenta a Guvernului 2/2001, privind
regimul juridic al contraventiilor, lasa multe portite pentru ca amenda sa nu mai fie achitata niciodata.
Daca soferul depistat ca a incalcat Codul Rutier refuza sa semneze procesul verbal, agentul este obligat sa aduca un martor, cu care, atentie, se va putea face doar dovada refuzului de catre conducatorul auto de a semna procesul verbal si a primi un exemplar, nu de atestare a savarsirii contraventiei. In fata acestei situatii, procesul verbal va fi trimis la domiciliul soferului, unde trebuie sa ajunga in maxim de 30 de zile. Articolul 27 din OUG 2/2001, prevede ca una din cele doua posibilitati de comunicare a procesului verbal va fi prin posta, cu confirmare de primire. Acest lucru presupune ca destinatarul / soferul sau pietonul trebuie sa semneze de primire a procesului verbal.
Daca nu este acasa sau daca locuieste la alta adresa decat cea din buletin o perioada de zece zile sau pur si simplu nu merge la Posta sa ridice procesul verbal si sa semneze, documentul va fi trimis inapoi la Politie. Posta pastreaza corespondenta vreme de 10 zile. In acest caz Politia Rutiera fie retrimite documentul prin Posta fie aplica cea de-a doua varianta de comunicare prevazuta de acelasi articol 27, "prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operatiunea de afisare se consemneaza intr-un proces verbal semnat de cel putin un martor".
Portita legala de scapare care se afla in Ordonanta 2/2001, este prevazuta de art. 14. Acest articol stabileste ca "executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii" (adica data cand a fost scris /intocmit de politist).
Cu alte cuvinte, daca Politia nu poate face dovada ca v-a comunicat procesul verbal in termen de 30 de zile, sub semnatura dvs., amenda de 225 de lei nu mai poate fi executata de catre Directia Finantelor Publice.
Alte sfaturi pentru a evita amenda pentru camerele radar:
- Pentru radarele fixe puteti alege un nume dintr-un necrolog, din orice ziar, al unei persoane care a decedat dupa data depistarii si comunicati Politiei, ca si asa nu au cum sa constatate ca nu e asa.
Acest nume il puteti trece pe ininvitatia pe care o primiti de la Politia Rutiera de a comunica numele persoanei care a condus autoturismul depistat ca a circulat peste limita legala. De mentionat ca fotografiile facute de camerele radar surprind autoturismul doar din spate, deci identificarea soferului dupa fata nu poate fi efectuata. In acest caz, Politia Rutiera NU poate aplica sanctiunea si NU poate face dovada ca persoana decedata trecuta de dvs. in invitatie a condus sau nu autoturismul.
- Trimiteti instiintarea cu plata la destinatar, adica sa plateasca Politia cand primeste scrisoarea cu datele persoanei careia i-ati incredintat masina. In acest caz Politia nu va achita taxele si plicul se intoarce la dvs. Asa aveti dovada ca ati comunicat, dar pe banii Politiei, care nu vrea sa platesca si scapati!
Mai sunt cateva pentru radar:
1. Ii ceri ordinul de serviciu prin care are misiunea sa efectueze radar in locul cu pricina. Motivul e eliminarea suspiciunii de iesire la spaga. (Nu-l are sau n-o sa-l dea. Trebuie trecut asta in procesul verbal.)
2. Ceri avizul de control recent al aparatului radar la o institutie abilitata, prin care sa se specifice ca aparatura e conform cu normele tehnice. (Nu-l are, de obicei. Se trece si asta in procesul verbal)
3. Nu semnezi si ceri sa ti-l trimita acasa. (De obicei nu-l trimite, pentru ca politistul trebuie sa se deranjeze la posta si sa puna timbre din banii lui.) In cazul in care, totusi, il trimite, se continua cu varianta de lipsa de la domiciliu.
Informatii foarte utile!
Ati scapat de amenzi.
Si inca una, ca sa nu va ridice masina cand o parcati aiurea: virati rotile la maxim; in felul asta nu vor avea cum sa fixeze "prinzatoarele" pentru a o ridica pe platforma.

KIP+FORD

[adriandoliniuk]

Petre Tutea
Prima functie a unei religii reale este consolatoare, fiidcă fara religie am lătra precum cîinii.
Ne nastem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrînim si murim. Si întreg peisajul speciei om culminează în
cimitir. Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trăi. Singurul mod de-a evita nelinistea
metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir - cum a intrat prietenul meu Cioran - prin disperare.
Cînd va dispărea ultimul tăran din lume - la toate popoarele, vreau să spun - va dispărea si
ultimul om din specia om. Si atunci or să apară maimute cu haine.
A fost întrebat un tăran, în închisoare: ce întelegi din tot ce spune Petre Tutea! Zice: nu înteleg
nimic, dar e o grozăvie!
Treisprezece ani de închisoare.... Aveam doar o hăinută de puscărias. Ne dădeau o zeamă chioară
si mămăligă friptă. M-au bătut... M-au arestat acasă. Nici nu tin minte anul... Cînd m-au
anchetat am lesinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după
aceea la Jilava, la Ocnele Mari si pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sînt aici. De multe ori îmi
doream să mor. Am avut mereu lasitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive
religioase... Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să
ofensez poporul român spunîndu-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităti.
M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastră, domle? - N-am vorbit, domle.
- Cum n-ai vorbit?
- Păi împotriva voastră vorbeste tot poporul român. Ce să mai adaug eu?
Si mi-au dat 20 de ani muncă silnică făra motive. Mi s-a prezentat sentinta de condamnare ca
să fac recurs. La cine să fac recurs, la Dumnezeu?
Eu, cultural, sînt un european, dar fundamentul spiritual e de tăran din Muscel. La închisoare,
grija mea a fost să nu fac neamul românesc de rîs. Si toti din generatia mea au simtit această
grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sînt tîmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să
nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit pînă la moarte. Eu nu stiu dacă vom fi apreciati
pentru ceea ce am făcut; important e că n-am făcut-o niciodată doar declarativ, ci că am
suferit pentru un ideal. E o monstruozitate să ajungi să suferi pentru un ideal în mod fizic.
Eu n-adun nimic. Îmi spunea un popă, zice, păi dumneavoastră vă risipiti asa, vă poate fura
oricine... Zic: uite, părinte, eu, zic, am adoptat conceptia regelui Frantei în materie de risipire
a ideilor mele. Conceptia lui despre cartof. Cînd au venit cartofii din America, tăranii nu-i cultivau.
. ''Să mîncăm noi buruiana asta din pămînt...'' Ce a zis regele Frantei? ''Mă, seamănă, mă,
cartofi pe mosia mea si, cînd or vedea tăranii că îi păzesc, or să-si dea seama că-s lucru bun.
Lăsati-i să fure, că asa se răspîndesc cartofii în tară.''
(Vlad Tepes) are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe
Stefan cel Mare. Cu armele! Are meritul că l-a si bătut. Si are mai ales meritul că a coborît
morala absolută prin tepele puse în cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si ti-era
frică să n-o furi tu de la tine. Asta-i voivod absolut, Vlad Tepes. Păi fără ăsta istoria românilor e
o pajiste cu miei!
Petre Tutea

Adrian Doliniuk
KIP+FORD

[Doru Negru]

Natură moartă cu ceas viu

Andrei trebuie să facă o oră de haltere pe zi doar pentru a-şi putea duce ceasul la birou, pe mână. Un pic mai uşor decât o pendulă de secol XIX, dar oleacă mai mare decât ea, ceasul lui Andrei e o minune a tehnicii care îi ţine pe mitocani cu nasul lipit de geamul prăvăliei din Duty Free, aia pe lângă care noi trecem grăbiţi, în căutarea toaletei. Pentru că noi bem bere în avion, în vreme ce Andrei are acces la şampanie. La ea şi la un ceas atât de greu încât la decolare Boeingul va rula doi metri pe pistă. În plus.

Bine aţi venit în lumea mitocanului rasat. Cel care, în prima zi de şcoală, se duce să-şi înscrie copilul în clasa Business. Care îşi asortează costumul la maşină şi maşina la anotimp şi anotimpul la starea de spirit: "încă un viscol şi mă duc să-mi revin în BVI!" Alte semnalmente: are mai multe costume decât idei. Miroase bine, gândeşte prost. A fost în New York, n-a vizitat niciun muzeu, pentru că n-a aflat că unele muzee au şi restaurant. Ştie ce fel de sushi se mănâncă în ce anotimp, n-are nicio idee ce cred japonezii despre Dumnezeu. E tot o suprafaţă şlefuită, cam ca oglinda telescopului Hubble. Însă, spre deosebire de telescop, nu vede la distanţă. Sau în profunzime. Vorbeşti cu el şi rămâi acolo, pentru că elocinţa lui nu te poate duce nicaieri. N-aveau ore de retorică la Hermes. Şi nici metafore n-au adus în sezonul ăsta la Burberry.

Mitocanul rasat e însă o specie în continuă proliferare. Se înmulţeşte prin shopping, creşte în cabina de probă, trăieşte din invidia noastră. Dacă compania de drumuri ar produce un semn cu "Atentie, Bani!", mitocanul l-ar fura să şi-l pună în faţa casei. Pardon, ar vorbi cu asistenta să angajeze un cetăţean care să-l fure şi alţi doi să-l monteze, după proiectul unui arhitect cunoscut.

De fapt, viaţa lui e dedicată unei opere de lungă durată: el trebuie să fie la fel. La fel cu ce? La fel cu ăia puşi pe coperţi, sărbatoriţi la petreceri la Cannes, adulaţi în cluburi în L.A. Nu ştie exact cum să fie pe dinăuntru, dar măcar are o idee ce anume trebuie să-şi cumpere şi să-şi pună pe dinafară. Pentru luminarea lui muncesc şi Clooney, şi Brad Pitt, şi nu-ştiu-ce-campion mondial la F1 şi încă vreo sută de modele plătite să stea busolă pentru nefericiţii care nu găsesc Nordul pe cardul de credit în Dubai şi costumul de zece mii în Bond Street.

Mitocanul stilat are totuşi o parte bună: el vrea să evolueze. Chestia e că nu ştie una dintre legile de baza ale lui Darwin: evoluţia e a speciei, nu a individului. El va ramane pe înăuntru aşa cum l-a gasit poleiala: un om mic, decis să pară mare.

L-am numit Andrei, deşi fără îndoială ca lui i-ar plăcea mai mult Armand. Îl privesc cu uimire, pe care el o va lua de fiecare dată drept admiraţie. Îl ştiu în multe forme, de la fotbal la business. E peste tot la terasele scumpe de la Herăstrău. Şi nu mi-e teamă decât de un singur lucru, la cât merg zilele astea prin clădirile de birouri cu treabă:

Să nu rămân cumva blocat în lift cu el.

Nu pentru că s-ar putea recunoaşte în rândurile astea. Din contră: pentru că mi-ar povesti cât de indignat e şi el de mitocanii ăştia care vor să pară boieri!

Text de Lucian Mîndruţă

[Cristian Irimescu]

Alternativa la statiile CB ?! :roll:
http://forum.club4x4.ro/showthread.php? ... post903186

[Cristian Irimescu]

se pare ca nu se vede nelogat asa ca:


"O solutie perfecta pentru inlocuirea statiilor CB, cost 0 lei, daca aveti un smartphone cu conexiune la internet
Eu folosesc un detector radar si varianta de mai jos la drum lung.

1.Instalati aplicatia ZELLO pe telefon (Android, BlackBerry, iPhone)
https://zello.com/home/



https://itunes.apple.com/app/zello-w...1856?ls=1&mt=8 iPhone
https://play.google.com/store/apps/d...=com.loudtalks Android
https://zello.com/bb/ BlackBerry
https://zello.com/data/ZelloSetup.exe PC


2.Va faceti un cont rapid;
3.Cautati si adaugati canalele de mai jos:

Trafic A1 Bucuresti-Pitesti
Trafic A2 Bucuresti-Constanta
Trafic E60 Bucuresti-Brasov-Canal22
Trafic E85-Bucuresti-Suceava-canal 22
Trafic Romania- FORUM

Au la avatar un mcv;

Acum aveti o statie emisie-receptie canal 22 “de putere”, cu sunet clar,
fara zgomote de fundal si fara antena de 2 metri in exteriorul masinii.

-totul este gratuit, doar ca trebuie sa aveti o conexiune la internet.
-aplicatia nu consuma din baterie si foloseste f putine pachete de date;
-va sfatuiesc sa utilizati programul, impreuna cu un sistem audio “maini libere”
Trebuie sa aveti rabdare,(sa ramaneti activi pe canale) daca nu auziti nimic o perioada de timp! - vom creste treptat nr utilizatorilor. (sunt inscrisi pana in acest moment peste 300 de soferi)

In asteptarea unui ajutor reciproc, cu multe rapoarte din traseul parcurs, va doresc numai drumuri bune !

Mult noroc, si ne auzim in trafic colegu'(a) ! "

[Florin_Vint]

Am folosit o aplicatie asemanatoare si luna aceasta mi-a crescut factura la telefon cu 20 EURO+TVA. Inca doua luni si mai bine imi cumparam o statie radio! Daca nu ai internet nelimitat, uita optiunea aceasta!

[Niky Radu]

Micul dejun in Romania

1989
5:00 Scularea.
5:05 Aprind focul și pun apa la încălzit.
5:30 Apa s-a încălzit ușor
5:35 Adulmec parizerul și mă hotărăsc să fiu nesăbuit : îmi tai patru felii
5:40 Pâinea e cam veche, de ieri seara, se sfărâmă. Totuși reușesc să tai două felii.
5:41 Pun în apă un pliculeț de ceai chinezesc. Îl folosesc abia a doua oară, așa că o să iasă un ceai tare.
5:42 Îndulcesc ceaiul cu o bomboană cu miere (că zahărul pe cartelă îl iau abia vineri). Bomboana nu e dulce, e amară.
5:45 Clefăi pâinea cu parizer și mă ajut cu câteva înghițituri de ceai. Parizerul n-are usturoi ! Fumez un Carpați fără.
5: 55 Îi înjur pe Ceaușescu, pe Ceaușeasca, pe Dăscălescu și plec la serviciu




1993
6:00 Scularea.
6:05 Aprind focul și pun apa la încălzit.
6:15 Cafeaua e gata. Cafea bună, adusă de cineva din Turcia. Totuși, parcă ar avea un pic de gust de mucegai.
6:20 Îmi pregătesc paharul cu suc de kiwi de la dozator.
6:40 Am luat o pâine turcească, o nebunie. Am și un pliculeț cumpărat de la o unguroaică, ceva pe care scrie ”Baromfihussal” și e pozată o pisică care se linge pe bot. E o conservă bună, zemoasă, cu bucățele mici de un fel de carne, dar cam fadă. Pun sare, muștar și un pic de piper măcinat. E o nebunie. Dacă mai întâlnesc unguroaica, mai cumpăr.
6:50 Mă răsfăț cu o ciocolată mică adusă de un prieten tocmai din Franța. Scrie pe ea ”Gratuit. A ne pas revendre”. E o marcă bună asta !
6:55 Fumez un Double Horses Black. Faine țigări chinezești. Pe vremea Împușcatului făceai rost doar la negru. Acu se găsesc la liber.
7: 05 Îi înjur pe Iliescu și Văcăroiu și plec la serviciu
PS Tocmai a apărut bancnota de 1000 de lei, poate fac și eu rost de una la leafă !




1997
6:30 Scularea.
6:35 Aprind focul și pun apa la încălzit.
6:40 Beau un pliculeț de ness, care are și un compartiment pentru zahăr. Pun și o cutiuță de lapte condensat.
6:50 Mănânc niște pâine la tavă feliată. Unt Brennac, telemea de la țărani, plus parizer cu măsline din Grecia. Scumpe toate, dar merită să mănânci, așa, internațional.
7:15 În final, niște biscuiți din Siria. Au cacao.
7:25 Fumez un Monte Carlo . Le-am cumpărat că dau premii. Dar n-am avut noroc până acum.
7: 35 Îi înjur pe Constantinescu și Ciorbea și plec la serviciu.
PS Mă simt european mergând cu un autobuz DAF-ul la serviciu.




2001
7:30 Scularea.
7:35 Aprind focul și pun apa la încălzit.
7:40 Beau doar Jacobs Kronung, fără cofeină. Cu un sfert de linguriță de zahăr brun.
7:50 Musli cu lapte de capră (am pe cineva care-mi procură de la țară).
8:05 Pâine neagră cu tărâțe, un pic de unt gras fără sare și miere de pădure. Am citit în revista AS că așa e mai sănătos.
8:20 Fumez un Kent.
8:25 Îi înjur pe Iliescu și Năstase și plec la serviciu.
PS Azi iau taxiul, cunosc un șofer și nu-mi ia mult, că nu pune aparatul.

2005
8:30 Scularea.
8:35 Caut telecomanda și dau drumul la plasmă.
8:40 Scot cuburile de gheață din combina frigorifică și le pun la topit în cuptorul cu microunde.
8:45 Între timp, scot pâinicile din automatul de făcut pâine, iau portocalele și merele și le pun în storcătorul de fructe.
8:50 Apa rezultată din cuburile topite o pun în expressorul de cafea (fac așa pentru că am citit că la -20 de grade Celsius cât am în congelator, nu rezistă nicio bacterie, chiar dacă eu cumpăr doar apă plată pură de Evian).
9:00 Pâinica o introduc în cuptorul cu microunde și o las cât să fie crocantă, după care pun cașcaval feliat, jambon afumat și două fileuri de anșoa. Las până se topește cașcavalul, scot și adaug două picături de suc de lămâie.
9:20 Sucul de fructe îl beau cu frișcă și o idee de dulceață de coacăze.
9:30 Fumez o Sobranje Black.
9:45 Îi înjur pe Băsescu și Tăriceanu și plec la serviciu.
PS Azi mi-e lene să-mi iau Touaregul. Am comandat o limuzină. Nu contează prețul, mai am bani din împrumutul pentru nevoi personale.

2009
10:00 Scularea.
10:01 Se activează sistemul de control automatizat al locuinței. Mă învăluie o muzică relaxantă.
10:15 Mi-am terminat toaleta, mi-am făcut dușul și mă așteaptă un halat de mătase, tandru și proaspăt ca pielea unei fete de 18 ani.
10:20 Scot de la imprimantă printurile ultimelor știri. Arunc un ochi distrat pe ele. Politica de azi e neserioasă.
10:30 Sună la ușă băiatul de la brutăria-patiserie de la parterul blocului. Îmi aduce două chifle (mari) din pâine integrală cu semințe și chimen și un croissant cu gem de caise și șampanie.
10:40 Chiflele le mănânc cu unt, un strat subțire de muștar de Dijon cu miere și semințe de muștar întregi, file de saumon fumee, trei capere, o măslină Jumbo fără sare și patru roșii cherry tăiate pe jumătate. Beau un suc proaspăt din stafide roz de Peru , cu nițică scorțișoară și câțiva stropi de lămâie.
11.00 La cafea și croissant adaug și un păhărel de Hennessy, pentru o circulație mai bună.
11:30 Aștept fata să-mi facă masajul de împrospătare.
12:25 Îi înjur pe Băsescu și Boc și nu mai plec la serviciu, că am ieșit la pensie cu ultimul salariu.
PS Îi înjur din principiu și fumez în draci ! Modificare :

2010-2013
8:00 Scularea.
8:05 Au scumpit astia gazul deci : Nu aprind focul.
8:30 Apa s-a încălzit ușor la soare
8:35 Adulmec parizerul și mă hotărăsc să fiu nesăbuit : îmi tai patru felii
8:40 Pâinea e cam veche, de ieri seara, se sfărâmă. Totuși reușesc să tai două felii.
8:41 Pun în apă un pliculețde ceai cu continut dubios Pe cutie scrie ceva cum ca este de slabit
8:42 Îndulcesc ceaiul cu o bomboană cu miere de la Ikea (sunt gratis la sectorul “serviciu clienti”). Bomboana nu e dulce, e amară.
8:45 Clefăi pâinea cu parizer și mă ajut cu câteva înghițituri de ceai. Parizerul n-are usturoi ! Vreau sa fumez o tigara dar m-am lasat… ca s-au scumpit.
9:00 Ascult stirile la radio : scumpesc astia creditele si ne scad iarasi pensile!
9:25 Îi înjur pe Băsescu, pe Boc si pe Ponta si ma duc la banca sa semnez o reesalonare cu o dobanda mai mare, ca aia mai mica, cica, s-a terminat, nu mai au…


MĂ SIMT CA ÎN TINEREȚE!!!

[Doru Negru]

Nea Ioane, matale ai 1kg de aur în curte, dar nu ştiu decât eu cum să-l scot printr-o metodă nemaipomenită. Uite îţi fac o ofertă extraordinară: îl scot eu, drept răsplată că l-am scos din curtea ta îţi dau şi ţie 60 de grame redevenţă şi dacă mă ajuţi să ţi-l scot în 15 ani îţi dau de lucru şi-ţi plătesc salariu 5 grame pe an pentru că sunt de treabă şi nu vreau să stai ca prostu fără serviciu. Adică de fapt nu-l scot eu, îl scoţi tu, eu doar îţi împrumut uneltele, te învăţ cum să le foloseşti şi te răsplătesc pentru efortul de a-ţi scoate singur aurul din curte ca să mi-l dai mie.
Nu-i aşa că-i nemaipomenit? Ah, era să uit… şi cum tot nu-ţi mai trebuie la nimic o curte după ce am scos 1kg de aur din ea, voi lăsa acolo vreo 3 tone de cianură şi alte substanţe toxice… Cum? Nu-ţi fă probleme, crede-mă pe cuvânt că nu o să vă afecteze cu nimic! Nu, nu o să ajungă nici în apă, nici în grădină, jur pe ce-am mai scump!

[Niky Radu]

[Niky Radu]

Document secret despre templieri la Vatican


În arhivele secrete ale Vaticanului a fost descoperit un document de senzaţie. Datorită acestui document va fi poate necesară rescrierea întregii istorii a acestui Ordin legendar, dar şi istoria pontificatului lui Clement al V-lea, în timpul căruia a fost dizolvat Ordinul, în ciuda faptului că Papa însuşi a fost cel care i-a absolvit de orice vină pe cavalerii-călugări. Agenţiile de presă din Italia au transmis ştirea referitoare la descoperirea în arhivele secrete ale Vaticanului a acestui document pe care omenirea îl caută de câteva secole şi care redeschide procesul Templierilor, absolvindu-i de orice vină şi ridicând acuzaţiile formulate şi condamnarea tribunalului din anul 1308. Copia procesului a fost descoperită de cercetăroarea Barbara Frale, si a fost publicată de periodicul „Hera”. Barbara Frale a descoperit acest pergament care poartă înscrisul papei şi care precizează că, începând din vara anului 1308, Papa Clement al V-lea, în ciuda a ceea ce s-a crezut până în zielele noastre, ridică toate acuzaţiile de erezie formulate împotriva Marelui Maestru al Ordinului, Jacques de Molay, şi a celorlalţi mari demnitari. Până în prezent, cercetătorii considerau că documentul s-a pierdut pentru posteritate, împreună cu celelelalte pergamente care fac trimitere la Templieri, atunci când Napoleon a preluat arhivele de la Vatican şi le-a adus la Paris. După căderea Regatului Ierusalimului, Templierii au revenit în Franţa. În anul 1312, regele francez Filip cel Frumos, duşmanul declarat al Ordinului, impune dizolvarea acestuia. Regele forţează mâna Papei să desfiinţeze Ordinul, făcând referire la procesul în cursul căruia Templierii ar fi fost condamnaţi. În opinia istoricilor, decizia curajoasă a Papei Clement al V-lea care, după cum bine ştim, nu a făcut nimic să împiedice căderea Ordinului, oferă dovada că acest Papă, prizonier în palatul pontifical din Avignon, nu era total dependent de Coroana franceză. El a avut iniţiativa de a salva Ordinul ţinând cont de pocăinţa cavalerilor şi de cererea lor de a reveni în sânul Bisericii. Regele francez nu a ţinut însă cont de poziţia Papei şi a lichidat Ordinul. Document descoperit la Vatican – Papa i-a absolvit pe Templieri Corespondenţă de la Roma, semnată de Richard Owen Sursă: Times – British News March 30, 2002 Documentele descoperite la VATICAN aduc la lumină un fapt excepţional –masacrul din perioada medievală a Cavalerilor Templieri, acuzaţi de „erezie, idolatrie şi sodomie” – episod care continuă să rămână învăluit în mister – s-a produs efectiv şi în ciuda faptului că însuşi Papa îi exonerase în cadrul unui proces secret.
Această dezvăluire îl va obliga pe actualul Papă, care a cerut iertare întregii lumi musulmane pentru cruciade, să ceară scuze în public şi pentru persecuţia la care a fost supus unul din cele mai importante ordine ale cruciaţilor. Cavalerii Templieri, ale căror putere şi bogăţii legendare continuă să ne fascineze, au fost desfiinţaţi ca ordin de Papa Clement al V-lea la Conciliul de la Vienne (Franţa) din anul 1312. Conform punctului de vedere publicat în cotidianul catolic „L’Avvenire”, toate dosarele întocmite la ancheta pontificală s-au pierdut în timpul jefuirii Vaticanului de către armatele lui Napoleon care au invadat Italia în secolul al XVIII-lea, şi că recuperarea acestora este un eveniment remarcabil. Marele Maestru al Templierilor, Jacques de Molay, a fost ars pe rug din ordinul regelui francez Filip al IV-lea (cunoscut şi sub numele de Filip cel Frumos) care, dorind să îşi însuşească domeniile şi tezaurul templier, a pornit o campanie-fulger de arestări în zorii zilei de vineri, 13 … 1307, şi a trecut la torturarea Templierilor. Cel puţin 2,000 de Cavaleri Templieri au fost ucişi în încercarea de exterminare a Ordinului. Barbara Frale, cercetător la Şcoala de Studii Paleontologice de pe lângă Vatican, susţine că istoricii împărtăşesc în unanimitate opinia conform căreia Papa Clement al V-lea, el însuşi de origine franceză şi fost arhiepiscop la Bordeaux, a fost slab şi s-a lăcast manevrat, acceptând planul lui Filip cel Frumos de a desfiinţa Ordinul Templier şi de a pune mâna pe bogăţiile lui. Numai că documentele descoperite în arhivele Vaticanului, printre care se numără şi un facsimil despre care se credea că a dispărut pentru totdeauna, constituie dovada fermă că Papa a avut abilitatea să manevreze lucrurile „cu dibăcie şi hotărâre”, astfel încât trimişii pontificali au fost cei care i-au anchetat, în 1308, pe de Molay şi pe alţi mari demnitari templieri în temniţele castelului Chinon de pe Loara, în cadrul a ceea ce a ajuns să capete dimensiunile unei anchete pontificale. Signora Frale, care scrie în prezent o carte pornind de la documentul Chinon, a mărturisit jurnaliştilor de la revista italiană lunară Hera, revistă specializată în enigme ale istoriei, că rezultatul anchetei a fost exonerarea totală a Cavalerilor. Papa acceptase explicaţia Cavalerilor conform căreia acuzaţiile de sodomie şi de blasfemie se datorau neînţelegerii corecte a ritualurilor străvechi şi secrete, care îşi aveau originea în perioada de lupte crâncene a cruciaţilor împotriva musulmanilor, mai precis, a sarazinilor. Printre aceste ritualuri se numărau „lepădarea de Iisus Hristos şi batjocorirea crucii, de trei ori”, ca şi „pupatul fundului altor bărbaţi”. Adriano Forgione, editor al revistei Hera, susţine că aceste practici erau destinate să simuleze umilinţele şi torturile la care ar fi fost supus un cruciat luat prizonier de sarazini. Ei mai erau învăţaţi cum să se lepede de credinţă „numai cu mintea, dar nu şi cu sufletul”.

Ordinul Cavalerilor Templieri — sau mai corect, Ordinul Cavalerilor Sărmani ai lui Hristos şi ai Templului lui Solomon — a fost înfiinţat în perioadfa primelor cruciade din secolul al XII-lea, cu scopul de a-i proteja pe creştinii care plecau în pelerinaj spre Ţara Sfântă, împreună cu un alt ordin creştin, Cavalerii Ospitalieri (sau Ioaniţi). Denumirea Ordinului Templier se datorează faptului că i s-a acordat o parte din fostul Templu al lui Solomon de la Ierusalim pentru a-şi ridica acolo tabăra. Consemnând faptul că de Molay şi Cavalerii au cerut iertare, Papa nota următoarele: “Prin prezentul act decretăm că Biserica îi absolvă de orice vină şi că pot participa din nou la sfintele slujbe şi primi sfintele sacramente”. Signor Forgione susţine că Papa a ratat absolvirea publică a Ordinului Templier, fiindcă scandalul produs în jurul Templierilor a stârnit patimi atât de mari, încât se temea de o schismă a Bisericii. Regele Filip al IV-lea a ordonat executarea lui de Molay şi a altor mari demnitari Templieri înainte ca Papa să facă public ve rdictul anchetei pontificale, după care acest document a dispărut.

Secretele Vaticanului – Ritualuri satanice

Orașul Sfânt este învăluit în mistere și intrigi de secole. Cu excepția cardinalilor și episcopilor din vârful ierarhiei, nimeni nu are avut acces la ceea ce se petrece în interiorul Bisericii Catolice. Se spune că în arhivele Vaticanului există anumite lucruri care, dacă ar ajunge la cunoștința publicului larg, ar schimba pentru totdeauna fața credinței…“Secretele Vaticanului” este un documentar care circulă pe net din 2006, sub “semnătura” ConspiracyJournal.com, scrie evz.ro. Să nu se ştie niciodată Documentarul ne “invită” să examinăm “rapoartele despre conspirațiile de la Vatican și legăturile axcestuia cu scufundarea Titanicului, asasinarea lui Abraham Lincoln, ritualuri satanice, posedări demonice și alte lucruri despre care Orașul Sfânt ar prefera să nu se știe niciodată”. De asemenea, documentarul continuă pe acelaşi ton, lansând teorii care au mai fost abordate de-a lungul timpului de către adepţii teoriei conspiraţiei, teorii de genul: “Ascunde Vaticanul informaţii conform carora crucificarea a fost o înşelătorie? Există un grup secret în interiorul Vaticanului, care este pus în slujba Noii Ordini Mondiale? Există vreo legătură între OZN-uri , extratereştrii şi Vatican? Este exorcismul un efort inutil , iar practica acestuia a dus adeseori la moartea posedatului? Ce secrete deţine Vaticanul despre viitorul lumii?”, etc.

Vaticanul confirmă, dacii vorbeau limba latină


Miceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea şi omul care a avut acces la toate documentele secrete din biblioteca Vaticanului, a făcut recent o afirmaţie care a şocat lumea academică şi nu numai.
El a declarat că latina cultă se trage din limba română străveche, nu invers, cum se credea până acum! Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, în decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea , unul din oamenii care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi cu cărţi din arhiva bibliotecii Vaticanului şi fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale, a făcut o declaraţie şocantă:
Miceal Ledwith “Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină – n.r.)”.
Cu alte cuvinte, teoria conform căreia romanii au cucerit o parte din Dacia, iar dacii, inclusiv cei din teritoriile necucerite de Roma, şi-au abandonat limba strămoşilor lor şi au început să vorbească latina e falsă.
Conform declaraţiei lui Ledwith, la întâlnirea lor cu romanii, dacii nu au avut nevoie de translatori: vorbeau deja limba din care se născuse chiar latina. Din această perspectivă, românii apar drept unul şi acelaşi popor cu dacii, continuatorii direcţi şi legitimi ai acestora. Mai mult, ar rezulta că şi romanii ar fi fost neam tracic.
Menţionăm că Miceal Ledwith este o personalitate irlandeză care nu are interese personale în România.
De asemenea, reamintim că Papa Ioan Paul al II-lea a spus, cu ocazia vizitei în ţara noastră, din anul 1999, că România este “Grădina Maicii Domnului”. În această ordine de idei, se pune întrebarea: ce ştiu cei de la Vatican despre noi, iar noi habar nu avem?
Genetic, nu ne-am schimbat de 5.000 de ani, suntem tot daci Un studiu de paleogenetică, realizat între anii 2003-2006, a arătat că, genetic, suntem daci, iar teoria latinizării făcute de Imperiul Roman este falsă.

Studiul, realizat de dr. Georgeta Cardoş, specialist în genetică, cu sprijinul Universităţii din Hamburg, Germania, a pornit de la ţesuturi osoase recoltate din peste 20 de situri arheologice din România, de la un număr de 50 de indivizi aparţinând populaţiilor care au trăit aici cu 5.000 de ani în urmă.
Datele genetice obţinute au fost comparate cu cele ale românilor de astăzi. Concluzia a fost că între actuala populaţie a României şi cele care au trăit pe teritoriul acestei ţări cu 5.000 de ani în urmă există o clară înrudire genetică, iar fondul de bază dovedeşte continuitatea şi legătura strânsă cu populaţia străveche, adică cu dacii, ramura nord-dunăreană a marelui neam tracic.

Citeşte şi :

http://istoriadacilor.ro/genomul-europe ... a-getilor/ In urma cu cativa ani, niste geneticieni umblau prin ...
http://istoriadacilor.ro/biserica-susti ... ii-dacice/ Există atâtea mistere legate de existenţa strămoşilor noştri geto-daci, ...
http://istoriadacilor.ro/noi-nu-suntem- ... cunoscuta/ Sarbatoarea romanilor, cu placinte, vin si distractii luate pe ...
http://istoriadacilor.ro/pelasgii-stramosii-dacilor/
Cea mai veche civilizatie a Europei, nu trebuie cautata la Ecuator, unde toate erau de-a gata, ci acolo unde omul...
http://istoriadacilor.ro/istoria-dacilor-e-falsificata/
Şi astăzi se discută în contradictori despre originea şi civilizaţia dacoromânilor. Chiar de către istoricii şi cercetătorii români. Originea pură...
http://istoriadacilor.ro/zamolxis-zeul-lup/
Zalmoxis, numit uneori simplul muritor, alteori demon şi chiar zeu al daco-geţilor, din cauza datelor foarte sărace şi aparent contradictorii...
http://istoriadacilor.ro/istoria-dacilor-liberi/
Dacii "liberi" este o noțiune convențională, care îi desemnează pe dacii din secolele II-IV p. Chr., geți în Muntenia, carpi...
http://istoriadacilor.ro/scriere-dacica ... le-de-cal/
O senzaţională descoperire arheologică făcută în situl "Chitila Fermă" din apropierea Bucureştiului redeschide dosarul mult- discutatei probleme a folosirii scrisului...

[Marian m Serban]

Buna ziua
Cu riscul de a fi off topic ,salut revenirea domnului Niky Radu pe acest topic.
Marian Serban

[Niky Radu]

EXCEPŢIONAL! UN JURNALIST RUS SCRIE CORECT ŞI ÎN PREMIERĂ DESPRE TEZAURUL ROMÂNIEI LA MOSCOVA! SERGHEI GOLUBIŢKI*: AURUL ROMÂNESC (ÎN LIMBA RUSĂ). РУМЫНСКОЕ ЗОЛОТО

Serghei Golubiţki, jurnalist şi scriitor

General-locotenentul Aleksandr Aleksandrovici Mosolov, cel care a semnat Procesele verbale de preluare a Tezaurului României
sursa: http://i-business.ru/ (Reţeaua Naţională a Oamenilor de Afaceri din Rusia)

* Serghei Mihailovici Golubiţki este un scriitor, filolog, jurnalist şi specialist în internet-trading de la Moscova. S-a născut la 11 iulie 1962. A absolvit magna cum laude (diplomă roşie) facultatea de litere a Universtităţii de Stat din Moscova în 1984, iar în 1989 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema “Mitologia socială şi nomenologia filosofică în lirica romanescă contemporană”, la aceeaşi universitate. Posedă limbile rusă, engleză, franceză, germană, portugheză şi română. În 2004 a publicat o carte în două volume cu titlul “Care este numele dumnezeului vostru? Marile afaceri oneroase ale secolului XX”, în care descrie peste douăzeci de afaceri oneroase din Statele Unite ale Americii, începând cu scandalul panamez şi terminând cu cazul Enron. Este autor al cursului multimedia “TeachPro Internet Trading”, care, potrivit revistei de bursă “Technical Analysis Of Stocks And Commodities”, nu are analogie pe piaţa americană. În clasamentul celor “100 de creatori din spaţiul postsovietic”, stabilit de “Global Intellect Monitoring” în anul 2009, a fost plasat pe locul 30, “pentru gândirea creatoare asupra realităţilor în transformare dinamică”.
FRAGMENTE TRADUSE ÎN ROMÂNĂ DIN ARTICOLUL LUI SERGHEI GOLUBIŢKI:

(….) Aşadar, despre ce alegere a grâului de neghină este vorba? Dragi colegi, cred că v-aţi dat seama deja că este vorba despre tema scoasă în titul postării de astăzi. (…)
Cu alte cuvinte, în ceea ce ţine de „drepturile omului” avem o alegere. Cu totul aparte stă chestiunea „aurului româmesc”, care nu permite în nici un chip, sub nici o formă, sub nici un fel interpretătări ambigue. Şi vreau să subliniez încă o dată că această chestiune are o importanţă principială anume pentru Rusia, anume pentru noi, şi într-o măsură cu mult mai mare, decât pentru România şi, cu atât mai mult, pentru Moldova, ai cărei parlamentari, apropo, au şi intervenit pentru includerea chestiunii în rezoluţia APCE.

De ce are această chestiune o importanţă principială anune pentru noi, dar nu pentru România? Pentru că în cazul României este vorba pur şi simplu despre pierderea unor bunuri materiale, în timp ce în cazul Rusiei această chestiune se pune într-un cu totul alt plan, în cel moral. Dacă noi nu recunoaştem această chestiune, noi îi spunem nu atât străinătăţii, câte ne spunem nouă înşine că, da, noi suntem nişte HOŢI! Noi recunoaştem conştient, în deplinătatea facultăţilor mintale, că suntem urmaşii şi continuatorii de drept ai unei hoţii bolşevice, că suntem pui destoinici din cuibul lui Troţki.

Doar aşa şi nicidecum altfel. Şi nici un fel de inepţii de genul comentariilor oficiale ale cinovnicilor ruşi despre faptul că, adicătelea, tema „aurului românesc” ţine de timpurile demult apuse, este o chestiune istorică, fără nici o tangenţă cu politica actuală, nu pot acoperi monstruoasa prăpastie morală care ne separă pe noi de Lumea Binenului şi a Luminii dacă refuzăm să ne recunoaştem obligaţiunile de returnare a ceea ce am furat în mod deschis, cinic şi impertinent.
Presupun că atât colegii mei, cât şi marea majoritate a cetățenilor ruși, nu au nici cea mai vagă idee despre ceea ce reprezintă chestiunea “aurului românesc”, motiv din care nu există nici cel mai mic temei să tragă vreo concluzie pripită și, cu atât mai mult, să se lanseze în acuzaţii de imoralitate împotriva cuiva. Întrucât mass-media oficială din Rusia nu s-a obosit să aducă faptele la cunoştinţa cititorilor săi, voi încerca, pe cât îmi stă în putinţă, să completez această lacună măcar pentru publicul cititor al Reţelei Naţionale a Oamenilor de Afaceri.

În august 1916, România a intrat în Primul Război Mondial de partea Aliaților și a ocupat Transilvania. Las în spatele scenei motivele care au determinat această țară să adopte, timp de doi ani, starea de neutralitate: politica ţărilor mici este o chestiune complicată și – ceea ce este mai important! – absolut neprincipială din punctul de vedere al demersului nostru. Aici şi cum, nu mă interesează România, pe mine mă interesează doar Rusia.
Demersul României a avut consecinţe foarte deplorabile: armatele aliate ale Mittelmächte (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Imperiul Otoman) au replicat imediat printro contraofensiva, care, în cel mai scurt timp posibil, a înfrânt Armata Română.
Guvernul României a fost evacuat în grabă de la București la Iași, la granița cu provincia Basarabia din Imperiul Rus. Dobrogea, Oltenia și Muntenia fuseseră deja ocupate, astfel încât cotropirea totală a teritoriului național părea, pe bună dreptate, doar o chestiune de timp.

În noiembrie 1916, Consiliul Național al Băncii Centrale a României a decis să transmită, pentru păstrare temporată, întregul său Tezaur aliatului său – Rusia, care, de fapt, îi oferise cu amabilitate serviciile. O variantă alternativă luată în calcul era transportarea Tezaurului la Londra, dar poziţia dominantă pe care o aveau submarinele germane în spaţiul maritim a fost determinantă pentru alegerea făcută în favoarea Imperiului Rus.
La 2 decembrie Banca Centrală a decis, iar la 12 decembrie Consiliul de Miniștri al României a aprobat această decizie. Ca precedent internațional s-a apelat la experiența Franței, care transmisese deja Tezaurul său spre păstrare Statelor Unite ale Americii.

Pentru Rusia procesul verbal cu privire la transmiterea Tezaurului a fost semnat de general-locotenentu Aleksandr Aleksandrovici Mosolov, șeful cancelariei ministeriale a Curții Imperiale, iar din toamna anului 1916 – ministru-delegat în România.Guvernul rus s-a angajat nu doar să pregătească transferarea, dar a şi garantat integritatea necondiționată a Tezaurului României atât în timpul transportării, cât şi pe întreaga durată a ulterioarei lui păstrări.
Trebuie să spun că în Rusia au fost trimise nu numai rezervele de aur ale Băncii Centrale a României, dar, efectiv, toate economiile băncilor private românești, ale companiilor și ale cetățenilor. Inventarul a cuprins: documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, arhivele mănăstirilor din Moldova și Țara Românească, colecţiile muzeistice aparținând instituţiilor publice și celor private, precum și 93,4 tone de aur.
Întrucât toate aceste comori au fost descrise în cel mai amănunţit mod cu putinţă în procesul verbal de transmitere, nu este dificil să calculăm valoarea lor actuală (desigur, cu excepţia valoarii pur istorice a exponatelor de muzeu) : 2 miliarde 800 milioane de dolari.

“Aurul românesc” a fost transmis în Rusia în două etape: la 12 și 14 decembrie 1916 – în 17 vagoane cuprinzând 1738 lăzi, cu un conţinut în valoare de 314 580 456 lei şi 84 de bani. Acestor lăzi li s-au adăugat altele două cu bijuteriile ale Reginei Maria, toate în valoare de 7 milioane de lei.
În zilele de 23-27 iulie 1917 (deja după revoluția din februarie), a fost trimis la al doilea eşalon cu părţi ale Tezaurului României: 24 de vagoane, bunurile având o valoare de inventar de 7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unități de cazaci trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917.

Apoi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat: o bandă bolşevică de terorişti a acaparat puterea sub directa conducre a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba Dovidovici Bronstein, alias Troțk, a declarat public cu cinism: „Activele româneşti plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia română. Guvernul sovietic îşi asumă obligaţia de păstrare a acestor active, ca şi pe cea de returnare ulterioară a lor în mâinile poporului român “.
Cuvântul lui Leiba este lege, astfel încât poporul român, care de mult şi-a răsturnat regii, așteaptă şi în prezent să-i fie restituit propriul Tezaur. Pentru a aprecia întreg cinismul situației trebuie să amintim în mod neapărat despre cele trei restituiri oficiale, făcute în 1935, în 1956 și 2008. Aceste restituiri au fost însoţite de o retorică triumfalistă de genul celei din următorul comunicat publicat la 12 iunie 1956 în presa sovietică: “În toți acești ani poporul sovietic a păstrat cu meticuloasă grijă operele de artă de o mare valoare istorică și artistică. Guvernul URSS și poporul sovietic au tratat întotdeauna aceste valori ca fiind proprietatea inalienabilă a poporului român”.

E frumos, nu-i așa? E nobil. E onest. Cum i se şi cuvine oricărei ţări cu demnitate, nemaivorbind despre o superputere. Am înapoiat picturi, desene, manuscrise, hrisoave, arhive, monede de aur, medalioane, icoane, odoare bisericeşti, am înapoiat până și rămășițele pământești ale eminentului gânditor Dimitrie Cantemi. Am uitat însă un mizilic colea: să restituim 93,4 tone de aur. Acest mizilic nu a făcut obiectul sentimentelor bolşevicilor de solidaritate de clasă cu poporul român. După cum nu a făcut nici obiectul obligaţiunilor de restituire a ceea ce nu-ţi aparţine.
România nu a încetat niciodată să revendice restituirea de către Rusia a ceaa ce fusese transmis, pe cuvânt de onoare, spre păstrare în anii Primului Război Mondial. Din toate declaraţiile publicate în presa sovietică reieseclar şi univoc faptul că Uniunea Sovietică a recunoscut întotdeauna dreptul de proprietate al României asupra Tezaurului său.
Şi atunci, care-i problema?! De unde apar astăzi aceste cinice şi monstruoase fraze ale oficialilor ruși privind chestiuni de interes pur istoric?! AU FURAT CEEA CE NU NE APARŢINE! Şi ne-au făcut pe toţi ostatici ai acestei meschinării! Pe toți cetățenii Rusiei! De ce eu, de ce anume eu, trebuie să trăiesc cu sentimentul că sunt cetăţean al unei ţări care săvârşeşte pe faţă şi cinic cea mai oribilă crimă damnată de codul moralei creştine: înşelarea celor care ţi-au dat încredere?
La Dante Alighieri, cei care au înșelat încrederea sunt supuşi la cele mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua - ultima – treaptă a Iadului: pe lacul îngheţat Cozit dracii le sfârtca capetele
Pentru orice creștin nu există o crimă mai oribilă decât înşelarea celor care ţi-au dat încredere. Și aici nu mai este vorba despre cântecelele şi ţopăiturile celor de la Pussy Riot în biserică, aici este vorba despre un lucru cu mult mai îngrozitor.
Din păcate însă, nimărui nu-i pasă de “aurul românesc”. De Riot Pussy – da, aceasta este o crimă strigătoare la cer împotriva puterii. Pe când tezaurul furat altui neam, propriului nostru aliat, care ne-a încredinţat toată averea sa, e aşa, un fleac , „o chestiune istorică”.