Si calugarii din schit,
Vor cu toti a te vedea.
La cabana au venit,
La cabana Padina.
Nu stiu sigur, azi sau maine,
Pe Morar am sa te sui.
Sa ne logodim iubito,
Sus la mama dracului.
(Mihai Margineanu – La cabana Padina)
Zona Padina a reprezentat punctul de initiere pentru mine in ceea ce inseamna munte, drumetie, cort. In vremurile acelea o Dacie 1310 ticsita cu de toate, gafaia pe drumul pe langa Sanatoriul Moroieni, pentru a ajunge pe platoul de la Padina, punct de plecare in drumetii montane prin Bucegi.
Vremurile s-au schimbat, am dat cortul pe autorulota, am schimbat si traseul de acces, urcand pe nou inauguratul drum pe vf. Dichiu. Si cand spun urcand, sa stiti ca asa este, sunt 6 km in care nu ai pic de ragaz, doar urcus, pe un asfalt proaspat turnat, dar extrem de ingust si ... fara parapeti!
si, in sfarsit, varful, de aici se termina drumul cel bun si incepe chinul
dar este prea frumos totul in jur, asa ca, pe undeva, compenseaza
lacul Bolboci
Cheile Tatarului
cand muntele cade pe tine
Platoul de la Padina, in spate, sus de tot, Babele
Grad de ocupare 90%
cu greu am gasit un loc
A urmat un weekend placut, cu drumetii ziua si foc de tabara noaptea (temperaturi de 9 grade) , de data asta am aplicat o noua strategie – decat sa ma deranjeze manelele vecinilor, mai bine sa-mi ascult eu muzica la un nivel care sa-i acopere! Si... a functionat!!
