POZE SI FILME 3D CU FAMILIA

[Traian Baltateanu]

Inca din 1976 de cand am vazut primele filme documentare 3D cu ochelari in Bucuresti , am dorit sa fac poze 3D.
Pe atunci incercam sa facem cu doua aparate Smena 8 doi insi simultan, si pozele le vizionam cu un dispozitiv binocular.
Azi exista o tehnologie in plina evolutie si am inceput deja sa acumulez imagini cu familia in 3D.
Am TV samsung 3D si aparat foto Fuji finepix Real 3D cu care fac poze si filme 3D.
Este o noua dimensiune pe care am pierdut-o pana acum asa cum pana prin 1980 tote pozele noastre ereau alb negru.
Daca cineva e interesat de tema astept reactii.

[George Chirila]

Domnule Balteanu ,buna seara . Imi este strain subiectul ,dar sunt interesat sa aflu cat mai multe secrete . Incercati sa explicati pe limba noastra ,ca sa putem intelege ( sau macar sa inteleg eu ). Multumesc pentru eventualele informatii

[Traian Baltateanu]

E foarte mult de spus despre 3D
Dar sa o luam binisor cu alfabetul.
Noi oamenii si multe animale avem 2 ochi care ne ajuta sa procesam doua imagini putin diferite , venite de la cei doi ochi. La ce ajuta 2 imagini?
Intre cele 2 imagini exista diferente referitoare la unghiul de unde este privita imaginea. Intre cei 2 ochi sunt circa 8 cm si diferenta intre ce vede un ochi si celalalt este tradusa de creierul nostru in cea de a treia dimensiune a realitatii pe care o privim.
Daca am avea un singur ochi toate obiectele vizate ar fi percepute in acelasi plan ca pe un ecran.
Cu ambii ochi apreciem adancimea si volumul tridimensional al realitatii.
Inregistrarea imaginilor cu un singur aparat de pozat sau de filmat nu poate reda decat o realitate plana -bidimensionala fara adancime.
Pentru a putea inregistra o imagine tridimensionala-volumica e nevoie de 2 aparate de inregistrat.
Pentru asta se folosesc doua camere de pozat sau filmat cu axele obiectivelor paralele situata la circa 8 cm intre ele.
Doua poze sau doua filme sincronizate memorate.
Acum, la vizionare, ar trebui ca un ochi sa vada o imagine si celalalt ochi cealalta imagine si am putea aprecia imaginea memorata in toata realitatea ei volumetrica-tridimensionala.
Primele incercari s-au facut inca din secolul 19 cu doua poze introduse intr-un fel de binoclu in care la fiecare ochi se punea una dintre poze.
Senzatia de tridimensionalitate este de nereprodus. E realitatea reprodusa.
In cei peste 130 de ani de experiente tehnologia a invins dar numai in ultimul deceniu s-a ajuns la nivel de mase.
Astazi se cunosc cel putin 4 tehnici de a reda cele 2 imagini astfel ca sa poata fi receptionata selectiv de cei doi ochi imaginea destinata fiecarui ochi.

Polarizarea: foloseste doua proiectoare la care se pun filtre care polarizeaza lumina una orizontal alta vertical pe acelas ecran (doua imagini suprapuse dar diferite). Spectatorul poarta ochelari la care o lentila are un filtru-analizor care lasa sa treaca numai imaginea polarizata vertical in trimp ce cealalta lentila lasa sa treaca celalata imagine polarizata orizontal. In felul asta un ochi vede ce a filmat camera din dreapta si alt ochi ce a filmat camera din stanga si percepe imaginea in volum-tridimensional.
Anaglif: Ochelarii descrisi mai sus au o lentila care loasa sa treaca lumina albastra iar celalta lentila lasa sa treaca culoarea rosie.
Cele doua imagini proiectate pe ecran sau care apar pe televizor sau monitor sunt filtrate una in rosu si una in albastru astfel incat din cele 2 imagini fiecare ochi vede doar ce trebuie vazut de acel ochi.
Interlaced: Merge numai la filme pe Tv sau monitor si foloseste un emitator intre televizor si ochelari speciali cu lentile LCD.
Cele doua imagini sunt redate digital pe ecran rastru cu rastru astfel incat un rastru-o imagine din cele 100/ secunda- este o imagine din filmarea cu camera din stanga si urmatoarea imagine este o imagine filmata de camera din dreapta (imaginile sint intercalate). Ochelarii primesc impulsuri sincronizate cu imaginile astfel incat cate o lentila devine opaca in timp ce cealalta lasa sa treaca imaginea destinata ochiului respectiv. Aceasta tehnologie e folosita de televizoarele Samsung 3D din care am si eu.
Prismatic (nu s-a definit o denumire definitiva pentru tehnologie): (Vederile chinezesti cu o fata care face cu ochiul daca schimbi unghiul din care privesti).
Hartia vederii este un grilaj de prisme fine ale caror fete sunt vazute perpendicular de la distanta de 50cm fiecare in parte si nu ambele o data. O imagine este inregistrata pe fetele din dreapta si alta pe fetele din stanga.
Daca cele doua imagini sunt inregistrate pe sistemul 3D vederea devine o vedere 3D.
Pe acest principiu exista ecrane LCD prismatice ce asigura vizionarea a doua imagini diferite din cele doua unghiuri asigurate de cei doi ochi.
Aparatul foto pe care il am este Fuji finepix 3d care are un ecran LCD de acest tip pe care pot viziona ce am pozat sau filmat 3d fara ochelari.
Au aparut si televizoare cu aceasta tehnologie la care nu ai nevoie de ochelari dar terbuie sa privesti de la o anumita distanta si dintr-un anumit unghi.
Cunoscutul film AVATAR a fost redat pe acranele cinematografelor in tehnologia POLARIZARE dar pe Bluray exista filmul care se poate viziona INTERLACED.
Axista un numar mare de filme 3D dar cantitatea mare de informatie impune tehnologia de inregistrare si redare bluray
Pentru acest poster ajunge, astept intrebari si propuneri.