
Gândurile noastre trec dincolo de Stulpicani și se îndreaptă spre CODRII SECULARI DE LA SLĂTIOARA! Acolo vrem, de fapt, să ajungem… Un alt capăt pitoresc de țară … în modesta noastră viziune asupra lumii nemărginite …
Coasta sud-estică a masivului Rarău, scăldată tot timpul de lumină, păstrează în taină una dintre cele mai importante rezervații naturale din Europa. Această pădure falnică de brazi și molizi (de 50-60 m) ar fi, potrivit anumitor specialiști, una dintre cele mai bătrâne de pe continent. Toată această pădure este în mâinile naturii!
Cât despre noi, era pentru prima dată, după două sezoane „grele” de rulotism (după doi ani!!!), când am ieșit fără copilașii noștri, cu rulota… Copiii erau în vacanță, la ceilalți bunici, de aceea am plecat, numai noi: „MAMI” și „TATI”!!!
Curajoasa noastră aventură de trei zile, ca mamă și tată, fără copii-pentru moment, în zona noastră, s-a terminat într-o frumoasă zi de marți, 25 aprilie 2017 când am ajuns acasă obosiți, încântați, puțin speriați de zăpada mare din aprilie și de frigul destul de serios de la munte, dar fericiți, împliniți, mai bogați sufletește pentru că am vizitat locuri noi.
Am plecat duminică, pe 23 aprilie 2017, la munte. Știam aproximativ … unde vrem să ajungem: Stulpicani, Slătioara și zona din jur. Vremea în Suceava și până după Gura Humorului era acceptabilă: uneori soare plăcut, alteori cer acoperit de nori și ploaie ușoară.
Cu cât mergeam mai spre munte, cu atât frigul era mai mare și pe munți se vedea zăpadă destul de consistentă.

Deoarece era duminică, am oprit mai întâi la Stulpicani, la biserică, la slujbă

apoi … mai departe, direcția Slătioara. Pe marcajul maro spre dreapta este scris: „Codrii Seculari Slătioara”.

Preț de aproximativ patru kilometri, după intersecția cu satul Gemenea, drumul până „la Seculari” :D – așa îi numesc locuitorii de acolo, nu mai era asfaltat, ci doar pietruit, dar bunicel.

Am ajuns la capătul drumului, la canton, într-o parcare foarte mare, acoperită aproape în totalitate de zăpadă. Am mers la canton, am vorbit cu nea Gavril și mi-a împrumutat lopata de zăpadă. A trebuit să dau zăpada de aproape jumătate de metru, pentru a putea campa. Încă un detaliu: ultimul magazin/ chioșc se află cam la doi km înainte de intrarea la seculari. Telefoanele mobile nu-şi au rostul aici, nu au semnal, nimeni nu te poate suna.

Peisaj de sfârșit de aprilie:
