La Voroneț, celebra fațadă de vest, cu impresionanta scenă a Judecății de Apoi, este alcătuită compozițional pe mai multe registre. Scena Judecata de Apoi constituie compoziția cea mai amplă și mai dramatică, cu mult superioară scenelor similare din alte biserici și cu nimic mai prejos decat celebra pictură cu același subiect a lui Michelangelo din Capela Sixtină de la Vatican. Privind acestă scenă impresionantă, plin de speranță, îmi vin în minte următoarele cuvinte pe care Părintele Nicolae Steinhardt, gândindu-se la dragostea lui Dumnezeu și la mila cu care Acesta judecă pe om, spune: „În fiecare zi, Dumnezeu stă un ceas pe scaunul dreptății și 23 de ceasuri pe acela al milei.”
În plin centrul peretelui este reprezentată balanța faptelor omului. Omul, reprezentat sub chipul unui copilaș, se află așezat între cele două talere ale balanței. Faptele sale, săvârșite în viață, sunt înfățișate sub forma unor suluri de hârtie. Pe talerul din dreapta, de unde și începe drumul spre Gheena focului, se află așezate sulurile de hârtie cu faptele cele rele. Pe talerul din stânga, de unde începe cărarea ce duce spre iad, se află așezate sulurile de hârtie cu faptele cele bune. De o parte și de alta a balanței, îngerii și diavolii se străduiesc, după puteri, să ajute pe omul aflat în Judecată. Îngerii se luptă cu diavolii, spre a da pace omului, iar diavolii se străduiesc să tragă în jos talerul cu faptele cele rele.
Miercuri, 19 august 2015
După ce ne întorseserăm cu doar câteva zile în urmă din pelerinajul de la Cacica (viewtopic.php?f=107&t=8477), am hotărât (în consiliu de familie: soția, copiii, cumnata și eu) să plecăm la Voroneț. Aflasem de pe internet despre un anumit loc, bun pentru a campa. În câteva ore am pregătit mașina și rulota, am făcut bagajele și, spre seară, am plecat spre Voroneț. Când am ajuns, era aproape întuneric. Am făcut ultimile aranjamente și ne-am culcat rapid. Am campat fix pe suprafața Heliportului Voroneț (https://www.google.ro/maps/place/47%C2% ... !1s0x0:0x0)
Joi, 20 august 2015
Dimineața ne-am trezit și, după ce am luat micul dejun, ne-am ocupat de tot felul de activități organizatorice. Am explorat puțin împrejurimile, ne-am aprovizionat cu apă (apă am luat de la un băiat care lucra foarte, foarte aproape de noi, la una din vilele ce se construiesc acolo).


După-amiaza am făcut un grătar, mai departe de rulotă.



Spre seară a devenit totul mult mai interesant pentru că au început să vină spre casă, mai întâi turmele de oi, apoi turmele de vaci. Copiii au fost nespus de încântați. S-au jucat cu câinii. La început, câinii erau foarte enervați. Când ne-au văzut, au început să fugă spre noi, să latre și să mârâie. Păstorii i-au văzut și au strigat la ei. Într-o clipită, câinii s-au liniștit și am devenit cei mai buni prieteni cu ei. Au rămas cu noi până seara târziu. Parcă nu ar mai fi vrut să meargă acasă. Cât timp am mai stat campați pe acolo, câinii veneau pe la noi și așteptau să le dăm de mâncare sau măcar să ne jucăm cu ei, să-i mângâiem. Am observat că, atunci când îi mângâiau copiii, le plăcea cel mai mult.




Mai târziu, mai spre seară s-au întors la stână și vacile.

Ziua de
Vineri, 21 august 2015
a fost dedicată, în mod special, vizitării Mănăstirii Voroneț.
După ce am savurat o dimineață liniștită la rulotă, las aici fotografiile să vorbească:


după ce, în ordine inversă au plecat la pășune: mai întâi vacile, apoi oile.


la poza 14 ( această ultima poză de deasupra), în pădurea apropiată se vede puțin o toaletă (Acolo se poate goli caseta). După ce am luat în liniște micul-dejun, am plecat spre Mănăstirea Voroneț.