
- 8.jpg (72.24 KiB) Vizualizat de 2341 ori
Fişierul ataşat 1.jpg nu mai este disponibil
Din punctul de vedere al rulotitului, pentru mine, luna iunie a fost o lună foarte liniștită. Nu am ieșit deloc. Nu am avut timp. A fost o lună destul de agitată cu examene la București, cu încheierea anului școlar pentru cei doi copii ai mei, și multe altele. Așadar, în iunie nu am ieșit deloc cu rulota. Vă dați seama cum a fost viața mea în luna iunie a acestui an, cu rulota în curte, totul pregătit, dar, din cauza altor amănunte neputând ieși undeva, măcar la sfârșitul săptămânii.
Ceea ce urma, abia de-acum încolo trebuia să vină.
Am pregătit cu o zi înainte rulota, bagajele și am pus la punct toate detaliile în amănunt, iar în seara zilei de
7 iulie
Am plecat la drum.
Ce-mi păsa că plec seara de acasă? De dormit aveam unde dormi, doar aveam căsuța după mine.
Așadar, pe la ora 18 am ajuns la ai mei ca să agăț rulota după mașină (poza 1, 2). Toată lumea era fericită. Fraților, în acele momente eram „super tare!”, vorba băiatului meu mai mare.
Cum adică „De ce” ?
Pentru că îmi cumpărasem între timp un panou fotovoltaic (150 W – poza 3), un controller de 20 A, 15 ml de cablu 2x4 mm² și o baterie Varta Sylver, normală, de 85 Ah care să mi se potrivească și la mașină, și, bineînțeles, și în rulotă. (Iarna folosesc bateria la centrală, împreună cu invertorul.) Eram, de acum încolo, un rulotist independent la un alt și nou capitol: asigurarea cu electricitate a rulotei. Încă un pas spre independența absolută. Am rămas și acum cu datorii, în urma achiziționării acestui panou, a bateriei, dar nu e nicio problemă. Important la acel moment, dar și acum, era faptul că nu mai depindeam de nicio priză, de nimic. Îmi pot produce curent cât și când am nevoie. Problematic ar fi, dacă nu e soare. Am observat că panoul încarcă mult mai puțin curent când e mai înnorat, dar nu-i niciun bai. Nu am nevoie de atât de mult curent, încât să nu pot produce cât este necesar. Cel mai mult consumă frigiderul pe 12 V. Am văzut că scrie pe frigider, la datele tehnice, că ar consuma 40W. Oricum, nu e de speriat.
Să revin la plecarea din acea seară. Ne-am urcat în mașină și am plecat spre Gura Humorului. Punctul central. Ajunși în stațiunea turistică, Gura Humorului, am oprit imediat la intrarea în oraș, pe stânga, la magazinul Penny Markt. Acolo facem cumpărăturile pentru ieșirile noastre în Bucovina. Am luat cele necesare și am plecat la locul de campare, am campat și ... somn.
Ca o paranteză: un alt loc bun pentru cumpărături, pe care vi-l recomand din toată inima, este Piața Agroalimentară Gura Humorului. Acolo vin oamenii, în special dimineața, fără prea multă reclamă, cu originalele: Produs în Bucovina. Le puteți cumpăra direct de la producător. La piață veți găsi de toate: lapte, brânzeturi (vă recomand brânza de burduf – o bunătate!!!), cașcaval de casă, brânză de vaci dulce, caș de oi – dulce sau la putină, pastramă, pui, legume, fructe, într-un cuvânt: tot ce vă doriți și tot ce aveți nevoie.
8 iulie
Dimineața am luat micul dejun (poza 4, 5, 6, 7), am aranjat rulota și apoi am plecat la piață, în oraș. Am făcut cumpărături pentru noi și pentru niște colegi din Constanța, veniți cu camperul. Îmi amintesc de faptul că acea zi a trecut foarte repede. Am fost prea ocupați să ne vedem și cu echipajele din apropierea noastră. Am făcut câte o poză. Am surprins un echipaj din Iași (poza 8), iar pe pod un trenuleț de promenadă care circulă pe ruta Gura Humorului – Voroneț și retur, mai ales pe perioada verii. După ce am venit din oraș, am făcut un grătar pentru prânz, și copiii s-au jucat până seara târziu în pârul Voroneț care se varsă în Moldova, sau, mai exact, într-un braț al râului Moldova. Până seara copiii nu au mai plecat de la apă.
Din păcate a trebuit să plecăm urgent spre casă în ziua următoare pentru a rezolva niște probleme urgente. Dar am revenit aproximativ în același loc,
Duminică, 12 iulie
Și nu am revenit cu mâna goală... Nu. Am mai venit și cu niște prieteni, mai exact două familii, cunoscuți de-ai noștri care au venit și cu copiii. Afară era foarte cald, așa că unii au vrut să facă baie pentru a se răcori (poza 12). Alții au vrut să stea liniștiți la plajă (poza 13, 14). Să nu uităm nici copiii care, la rândul lor, au vrut și ei să se bălăcească (poza 15). Pentru că eu eram foarte obosit (...) și nu mai aveam voie să conduc, ..., i-am rugat pe prietenii mei să meargă cu mașina și să aduc niște apă pentru a avea în zilele următoare (poza 16). Sincer vorbind, am vrut să plecăm de la locul de campare pentru a da o tură până la Voroneț. Zis și făcut. Am plecat și la Voroneț, iar de la mănăstire am luat-o pe un drum mai puțin bun pentru a căuta, pentru viitor un alt loc de campare (poza 17). Spre seară, supărare mare. Prietenii noștri au plecat spre casă (poza 18, 19), iar noi am mers să mai povestim cu bunii noștri prieteni din Iași (poza 20). I-am rugat să aibă grijă de rulota noastră, pentru că noi am plecat la Zilele Humorului, eveniment care avea loc chiar în acea perioadă. Am mers pe lângă Pârtia de ski Șoimul (poza 21), am traversat puntea peste Moldova – dacă ajungeți la Ariniș vă recomand cu căldură să treceți peste acestă punte (poza 22). Veți avea ocazia să vă încântați ochii cu o priveliște minunată, desprinsă parcă din povești. După ce am traversat puntea, am ajuns imediat la complexul Ariniș (poza 23, 24). Acolo se desfășurau tot felul de activități: se dădeau concerte, copiii se jucau în diferite dispozitive. Era frumos. Agitație maximă cu multe și felurite posibilități de distracție. Seara ne-am retras la „căsuța noastră” pentru a ne odihni; ne aștepta o altă zi, cu alte evenimente.
13 iulie
În această zi, băieții mei i-au ajutat pe alți vecini de-ai noștri să-și monteze un cort (poza 25). Am petrecut liniștiți ziua. Ploua 20 de minute cu găleata, fugeam în rulotă, apoi ieșea soarele, ieșeam din rulotă, făceam repede ceva de mâncare, apoi iar venea ploaia și tot așa. Așa ne-a trecut ziua. Îmi amintesc de faptul că în acea zi, prietenii noștri au plecat la Iași (poza 26, 27).
14 iulie
În următoarea zi am hotărât să mergem la Mănăstirea Voroneț, înainte de a ne întoarce acasă (poza 28). Am plecat pe jos, vremea fiind, din nou, foarte capricioasă. Pe parcursul unei ore ploua cu găleata și strălucea soarele (poza 29, 30). La un moment dat, ca drumul să nu fie prea plictisitor și stresant, ne-am oprit să mâncăm la un chioșc o înghețată (poza 31). Un alt magazin, din zona Voroneț, făcut în „stil de munte” (poza 32). Până la Mănăstirea Voronețului ne-am hotărât să încercăm să facem autostopul (poza 33), nu conta cu ce. Ajunși la Mănăstirea Voroneț, am admirat-o încă o dată (poza 34, 35) și apoi am aprins lumânări pentru cei vii și pentru cei care nu mai sunt printre noi (poza 36). Ne-am întors la rulotă, printre picături și printre raze puternice de soare (poza 37, 38, 39). Spre seară, am plecat încet, încet spre casă (poza 40).
Și acum îmi aduc aminte cu plăcere de această ieșire.