Ciprian Rosca scrie:De maine ,17 iulie, pana Duminica ,19 iulie, vom fi la Camperland.Daca mai sunt doritori de o plimbare pe Valea Uzului,va asteptam.Poate facem si o saramura de pastrav.
Vara trecuta am mai fost la acest camping,facand o pauza de Tuzla. Intorsi acasa, am ramas cu o amintire foarte placuta.Gazda de nota mare.
Sper ca cele citeva fotografii sa intregeasca afirmatiile mele. A fost si o seara cu preparate culinare executate de duetul Cristina & Nicu Colpos, cu saramura de pastrav si mamaliguta.Eu turnam in pahare. :D
Cum nu putem sta numai in camping ,ne-am hotărât să mai facem o mica raită pe frumoasele noastre meleaguri. Am ales să explorăm zona Tg.Ogna plus Valea Uzului . Aveam să descoperim cu această ocazie, un traseu pe care nu-l ştiam şi care ni s-a părut deosebit de frumos, Valea Trotuşului-Valea Ghimeşului.
In Târgu Ocna am vizitat din exterior această clădire, numită Palatul Administrativ din Târgu Ocna. Este o clădire veche, foarte frumoasă, construită în 1912. Arhitectul care a proiectat clădirea a fost Petre Antonescu, nimeni altul decât cel care a proiectat multe clădiri deosebite ca de exemplu, Primăria Bucureştiului, Palatul Creţulescu sau Cazinoul din Sinaia. Palatul din Targu Ocna este construit cu un brâu din piatră, faţada placată cu gresie de Cireşoaia, are un etaj cu un foişor şi constitue mândria arhitecturală a oraşului.
Dupa asta apoi am urcat pe dealul Măgura, pentru a vizita Mausoleul Eroilor Târgu Ocna şi Mănăstirea Măgura Ocnei. Drumul spre cele două obiective (aproximativ doi km), deşi asfaltat, este destul de greu , drum cu pante de peste 10 %, îngust şi pe alocuri fără parapeţi.
Când am ajuns la mausoleu am avut surpriza, să constatăm că muzeul situat la parter este deschis doar în weekend, aşa că am vizitat doar exteriorul şi am admirat de aici panorama oraşului Târgu Ocna.
Am vizitat şi mănăstirea situată pe un minunat platou plin de verdeaţă şi după minutele de meditaţie spirituală necesare pentru astfel de vizite, am plecat mai departe pe Valea Trotuşului,această "Vale a Prahovei" din Moldova.
Aproape de ieşirea din Târgu Ocna, pe malul drept al râului Trotuş am oprit la prima sondă de foraj mecanic din România (1861). Ajunşi în localitatea Dofteana, am întâlnit un indicator spre Castelul Ghica (Ghika) , pe care l-am vizitat. Din drumul naţional se face o mică uliţă şi la aproximativ 300 de metri se ajunge la un gard din tablă, ce împrejmuieşte domeniul Ghica. Ajunsi aici am întrebat dacă şi cum se poate vizita domeniul şi castelul Ghika.
Aşa am aflat, că vizitarea castelului este posibilă, numai dacă avem cazare la pensiunea aflată în incinta domeniului respectiv. În timp ce mă pregăteam de plecare apare lângă noi o doamnă care îmi spune că trebuie să vină cineva să-i deschidă poarta şi asa as putea cere voie să intru şi eu.
Între timp acel „cineva” a venit, a deschis poarta si spre surpriza şi bucuria mea a fost de accord sa ne lase sa intram. Am fost impresionat de întinderea parcului ce înconjoară castelul, de înălţimea şi de grosimea stejarilor seculari. Castelul construit din cărămidă roşie şi marmură de Carara, este deosebit de frumos şi contrastează cu verdeaţa gazonului şi a copacilor din jur. Are 4 nivele, demisol, parter, etaj şi mansardă, iar în partea dreaptă se află un turn cu o scară în spirală, care urcă de la demisol până la ultimul nivel al clădirii.
În spate se află intrarea în cramele domneşti, specifice palatelor de odinioară. La parter sunt două terase acoperite, iar una din ele are vederea spre lacul, cu care este dotat domeniul. Recomand celor ce tranzitează Valea Trotuşului, să facă un popas şi la acest frumos obiectiv. Din păcate, pentru a fi siguri că puteţi vizita castelul, trebuie să închiriaţi o camera la pensiunea din incinta domeniului. Sau poate aveţi norocul meu şi nimeriţi prin preajmă pe careva din angajaţii pensiunii.
De la Comăneşti şi până pe la Ghimeş (cca 40 km), covorul asfaltic nu este în stare foarte bună, este pe alocuri cârpit, însă se poate circula fără probleme. Traseul este unul deosebit, traversează dealuri şi văi pline de verdeaţă , şoseaua având alături râul Trotuş.
Intrăm pe Valea Ghimeşului, şoseaua este mult mai bună, iar priveliştea capătă altă înfăţişare. Casele sunt tot mai răsfirate, apar păşunile alpine delimitate cu garduri din lemn, iar brazii semeţi cocoţaţi pe vârfuri, te îndeamnă la drumeţie.
La ieşirea din localitatea Izvorul Trotuşului, la poalele unui deal, ne oprim la Mănăstirea Făgeţel, o mănăstire mică dar frumoasă, situată într-un cadru natural de excepţie. Este mănăstirea credincioşilor de pe Valea Trotuşului şi Valea Ghimeşului, unde vin să se liniştească sufleteşte deopotrivă, ortodocşi, romano-catolici sau reformaţi.
De la mănăstire, am urcat pe serpentine o mica porţiune de “şosea transalpină” şi ne-am oprit în vârf unde am privit cu nesaţ munţii şi pădurile de brad din jur. Pe o şosea foarte bună şi multe serpentine, am coborât apoi spre Miercurea Ciuc şi ne-am oprit la un baraj făcut din pământ care formează un lac numit Frumoasa. Absolut superbă priveliştea văzută de pe dig spre localităţile din vale.
Am ocolit oraşul Miercurea Ciuc şi ne-am îndreptat spre Odorheiul Secuiesc.
Ajunşi la Vlăhiţa, o frumoasă localitate secuiască, la primul restaurant am oprit şi am mâncat un gulas destul de bunăşi la un preţ neaşteptat de mic. Din localitatea Brădeşti, am făcut la dreapta pe un drum judeţean, pentru a vizita lacul de acumulare Zetea, situat în satul Subcetate.
Un lac asemănător ca încadrare cu cel de la Frumoasa, având imagini superbe spre satul Subcetate. Odată cu vizitarea oraşului Odorheiul Secuiesc, am pus punct vizitei noastre pe aceste meleaguri pe care nici nu le bănuiam să ne ofere atât de multe satisfacţii.
Va recomand cu căldură traseul Valea Trotuşului-Valea Ghimeşului şi vă doresc o călătorie cât mai plăcută!
Drumul de intoarcere din Transilvania, care pleacă de la Sânmartin și iese lîngă Dărmanești,in continuarea acestui topic.